teatral

Schimb de vorbe cu Gabriela

gabriela asta o fi vreo "fără ea nu se poate"
mă întreb căutând ceva pe google răsfoind un dosar cu facturi
ba încolo la rafturile bibliotecii
ba derulând mesajele electronice cu degetul mare
ba la bucătărie în joaca ouălor de găină în apa bulbuci
telefonul zbârnâie nu răspund e cineva care uită să se mai oprească
iar eu caut şi nu găsesc o notiţă un lucru aparent de nimic
dar uite cum mă agit îmi trebuie la disperare
te întrebam în mintea mea
cine este această gabriela care te urmăreşte
în fiecare poză în fiecare discurs apare şi ea teatral după cortină
imitându-te parafrazându-te zâmbind
după tine înaintea ta şi după fiecare trei puncte de suspensie
are mereu ceva de adăugat conturat evidenţiat haşurat întrebat
cum de rezişti tu unei tipe cum gabriela
are un tren în creier se aude cum şuieră de fiecare dată când apari
scoate fum şi de pe banchetă gândul cel rău te invită să o tragi rapid lângă tine
lângă pompa de apă ospătarul de piatră semicolorat cu o mână ciobită
pe terasa de la malul mării care îşi sparge valurile de pereţii inimii mele
cum se bagă ea în discuţie neîntrebată

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asasin plătit... la dispoziţie!!!

Mi-am pierdut viaţa în zadar,
N-am ştiut ce e adevăr!
Nu am ştiut ce-nseamnă har...
N-am crezut dreptul să omor!

Mi-am pierdut minţile prin şcoli,
N-am învăţat furturi, minciună,
Am visat să însănătoşesc boli...
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!

M-am erodat în educat,
Am luat bun-simţul calitate
M-am ferit veşnic de păcat...
N-am învăţat parşivitate!

M-am luat speranţele, în spate
Să scap o ţară de povară
De ar fi fost nemeritate...
Şi tot sunt judecat de-ocară!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj interior

Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
şi am alunecat ceva mai jos
spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre faţă am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până la nişte glande cu carapace gloss,
toate cu "iză", epi, hipo... toate rasate,
ce-mi conduc călăreşte partea în care nu-s nervos,
pe un hipo... talamus de răscruce
ce se prelinge-n coadă albă, plină
de-o măduvă, toată din multiple fire
ce mi le protejez c-o mielină
şi care tot ce am de gând induce
şi chiar mă face să mă simt, să fiu o fire...

De aia şi miros, din vasele de-un etmoid,
ce se preling pe nişte fante ce-mi dau glas nazal
când trebuie să fiu aproape teatral

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!