Poezii despre sosit, pagina 6
Primăvara a sosit
Uite... S-au topit troienii!...
Și ce dacă s-au topit?
Suntem la sfârșitul iernii...
Primăvara a sosit!
Las' să vină, poate-i bine,
De-aș mai fi odată mic,
M-aș mai bucura ca tine,
Dar acum... nu simt nimic.
A venit o rândunică!...
Ei și ce dac-a venit?
O speranță cât de mică
Ne aduce negreșit.
O speranță pentru tine
Să aducă, eu aș vrea,
O speranță pentru mine
Mă-ndoiesc dac-ar putea.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă, du-te!
Ai sosit de prin pustii
Răbdarea să mi-o încerci;
Aduci vise argintii
Și fiori pe spate, reci...
Nu te plac; du-te departe,
Iarnă, zână colilie!
Lași în drum flori înghețate
Și nămeți peste câmpie.
La ce-i bun alunecușul
Dacă port ani mulți cunună?
Nu mi-e drag nicicum ghețușul;
Du-te, eu n-am chef de glumă!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge de fecioară
Sânge de fecioară
anihilat într-o groapă comună
anesteziat de numere
toate zidurile mai bântuie prin oraș
dispariția Sodomei și Gomorei
păcatele noastre și-au făcut biserici
și violează fecioare
corabia nebunilor-a sosit în port
iar bătrânii marinari ca un țipăt de pasăre
își mai iubesc nevestele
mai am o iubire
uitată într-un șuierat de șarpe
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe ești, bunico...
Am venit aici la tine,
Tare mult îmi lipsești
Ceva s-a rupt din mine
La mormânt, azi mă primești.
Am sosit cu flori
Plânsă, suparătă tare
N-am uitat de lumânări
Și vreau o îmbrățișare...
Dar nu se mai poate
Ești acum în Rai.
Ai plecat departe,
Nu poți să îmi dai...
Astăzi, te sărbătoream
Era fericire mare,
Din păcate, nu te am...
Știi cât îți duc dorul, oare?
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șansa mea
A sosit ziua.
Apusul meu, începutul tău.
Mintea este un lucru fragil;
Trebuie să-înving, nu să eșuez inutil.
Nu pot pleca în felul acesta,
Cred că nimeni nu poate.
M-am gândit la căderea mea,
Ea îmi învăluie mintea.
Mai vreau doar să-mi găsesc comoara.
Mintea este un lucru fragil,
Iar eu știu că pot eșua inutil.
poezie de William Spychalski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit primăvara! Au apărut și florile... de gheață!
Numai gerul le dă viață
Și pe geamuri le răsfață,
Parc-ar fi niște vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.
Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere și culori.
Acestea sunt flori de gheață,
Ce se săvârșesc din viață,
Cu prima rază de soare...
Uneori și c-o suflare!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revolta unui câine fanatic și turbat
Vine o vreme în viața oricărui câine bun
Când trebuie să muște înainte de-a fi mușcat;
Aveți grijă, pentru mine acea zi deja a sosit.
Prins cum sunt cu zgarda taxelor
Și cu botnița constrângerilor sociale și-a corectitudinii politice,
Etichetat și ștampilat de-un guvern scăpat de sub control,
Bătut de stăpânii mei,
Cu libertatea compromisă,
Va trebui să mușc și voi mușca mâna care mă hrănește...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harpa încrustată
Mă întreb de ce harpa închisă-n mine are cincizeci de strune,
Fiecare cu propria floare o încrustare a perioadelor de tinerețe.
... Înțeleptul Chuangzi visează-n amiaza mare, fermecat de fluturi,
Inima vernală a Împăratului Wang plânge într-un cuc,
Sirenelor le alunecă perlele lacrimilor în marea-albastră, luminată de lună,
Verdele câmpurilor își respiră jadul din și către soare...
Și un moment care ar fi trebuit să dăinuie veșnic
A sosit și a plecat înainte ca eu să-mi fi dat seama.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracter sec
Privind în față noaptea
Mă regasesc în chipul ei
La fel am sufletul de negru
Nici o lumină de la zei.
Mă trec încet ca lumânarea
Târându-mi prin molozuri hoitul
N-o să apuc să cunosc viața
Să-i pot atinge coloritul.
Nimic din jur nu are farmec
E-o lume plină de alb-negru
Au și sosit acele vremuri
Când omul nu mai e integru.
Și zboară vorbe fără fapte
De peste tot din jurul meu
Aș vrea să-i fac să mă-nțeleagă
Că-s om și eu.
poezie de Alin Ojog (13 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coronavirus
A sosit din China
Un virus monstruos
Fără de mirare
Era periculos.
Era foarte rezistent
Nu îi găsise leac
Nici cel mai bun, mai inteligent
Nu i-a venit de hac.
Și așa din tuse în tuse
Virusul ăsta se duse,
Mai rapid decât racheta
Tușește azi toată planeta.
Vine el vijelios
Pân la noi acasă,
Se opprește și se pune jos
Căci nu simte curățenia.
[...] Citește tot
poezie de Grajdieru Tatiana (8 mai 2020)
Adăugat de Tatiana Grajdieru
Comentează! | Votează! | Copiază!