Poezii despre salcie, pagina 6
Studiem golurile
numărăm pietrele
ascultăm mișcarea staticii lor
de parcă libertatea
nu ar fi condiționată
studiem golurile pentru că
în plinuri ne împleticim pașii
vise nuanțe fără de gust
și muzica sălcie care răsună
într-o sală de așteptare
la dentist
totul pare că stă într-un clește
și-n acel instrument de tortură
pentru timpanele obosite
pentru că timpul
smulge dinții vârstelor
m-am hotărât să aleg o piatră
rămân cu ea încercând să cern
cuvintele
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o salcie plângătoare
ca salcia plângătoare viețuiesc la un mal
mă oglindesc în lacul cu reflexii turcoaz
mirosul de nuferi pătrunde în val
unde ascund umbre de chin și necaz
în sufletul meu pescăruși își fac cuib
vântul răscolește dorurile pletoase
lutul mi-e aproape cu povești de scrib
insuflă-n rădăcini armonii prețioase
în lumea mea se scurg multe lacrimi
dar am cumulat prin raze mângâieri tandre
acum zâmbetele s-au îngălbenit de patimi
pe tulpina mea se urcă vesele salamandre
sub galbene plete suspină un nufăr
amintirile verii se-nghesuie în cufăr
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
am fremătat intens nu am trăit în van
ci-am cumulat lumini în inimă și suflet
a strâns splendoare gândul năzdrăvan
zboară mereu spre cer pe aripi de sunet.
m-ai făcut treptat iubite să-mi dau seama
că sunt precum o salcie la margine de lac
mă ondulez cu grație știu să alung teama
de furtună, mă oglindesc în ape după plac.
chipul meu adesea se transfigurează
cân primăvara mugurii veseli răsar
când un pitpalac în mine fredonează
un cântec liniștit să nu mai tresar.
iubirea ta iubite în suflet vibrează
îmi luminezi destinul cu harul solar.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De florii
Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor și vânt nebun,
Speranțe tot făcându-și cale
Și cuib... în tufe de alun.
Aburi de gând și nori de vise,
Prejudecăți... cuvinte seci,
Timidități demult prescrise,
Pași rătăciți... și vechi poteci.
Tandrețuri... sau naivitate,
Melancolii târzii și dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Și brațe-n care să te culci.
Luceferi și tăceri sfințite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... așteptări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta deranj pentru a deveni vegan...
În grădina din spatele casei, mazărea de mai
este, în sfârșit, bună de mâncat; arunc un pumn de boabe
în gură ca pe niște bomboane M&M's.
Ca de obicei, sperietoarea privește-atent; stă nemișcată-alături,
cu capul plin de paie și de viermi, mestecând ideologii
pe care le-a împrumutat din locul de unde-a căpătat și hainele...
O cârtiță a săpat un tunel de sub salcie
până la rândurile cu salată tânără și fragedă
iar acum, ajunsă în raiul vegetal, testează prima frunză,
în vreme ce pe gard se odihnește-o cioară flămândă
care meditează la înțelepciunea noastră, a tuturor.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darurile Primăverii
DARURILE PRIMĂVERII
La fete, mame și doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Și coșuri de tămâioară.
Vin obiceiuri străbune
Și "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeți la mese gustoase.
Sănătate și iubire
De primim cu prisosință,
Domnului spun mulțumire
În poeme de credință.
Spre a fi viața frumoasă,
Dragă și îmbelșugată,
Când stați cu cei dragi la masă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vară
Liniște. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un vițel în râu s-adapă
Și-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.
Și din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros și uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.
Sub o salcie bătrână
Și cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ține de urât,
M-am culcat în fân pe spate,
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Primăvara
Se face dimineață-n gânduri
primăvara șterge urmele iernii
pornește pe drumul verdelui crud
seva-i subțire își găsește loc, totul înflorește.
Lumina-i tînără, blândă și dulce
pune brățară de platină la încheieturi,
ființele sporesc fără să simtă,
o fată cântă la violoncel.
Cerul se deschide la culoare și urcă
nopțile prind întunericul de gât și-l sufocă,
o astenie se stinge încet din trup
îl face mlădios ca nuiaua de salcie.
De sub picioare iarba se ridică,
nu-i loc de cărare,
iubirea plutește și capătă aripi
n-o mai oprește nici vântul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Se face dimineață-n gânduri
primăvara șterge urmele iernii
pornește pe drumul verdelui crud
seva-i subțire își găsește loc, totul înflorește.
Lumina-i tînără, blândă și dulce
pune brățară de platină la încheieturi,
ființele sporesc fără să simtă,
o fată cântă la violoncel.
Cerul se deschide la culoare și urcă
nopțile prind întunericul de gât și-l sufocă,
o astenie se stinge încet din trup
îl face mlădios ca nuiaua de salcie.
De sub picioare iarba se ridică,
nu-i loc de cărare,
iubirea plutește și capătă aripi
n-o mai oprește nici vântul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!