purifica

Atunci când puterea conduce omul către aroganţă, poezia îi aminteşte limitele sale. Atunci când puterea îngustează opţiunile omului, poezia îi aduce aminte de bogăţia şi diversitatea existenţei. Atunci când puterea corupe, poezia purifică.

citat clasic din John F. Kennedy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

am ascuns ochiul căprui
ce o luase înaintea-mi
de restul lumii
al lucrurilor nevăzute
cum fulgul de nea cădea
peste trandafirii în floare
într-un punct fix

timpuriu era totul
sau prea târziu
ploaia purifica
lacrima verde a ierbii
şi retina copacilor
străpunsă de lumina difuză

punctul devenit linie
ţiuia a singurătate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul doctrinei lui Pitagora era de a-I lumina pe oameni, de a-I purifica de viciile lor, de a-I izbăvi de greşelile lor, de a-I conduce la virtute şi adevăr; şi după ce i-a făcut să treacă prin toate gradele înţelegerii şi inteligenţei, de a-I face asemenea Zeilor nemuritori.

citat din Fabre d'Olivet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor frânt

Aş vrea să strig, dar gura nu ascultă.
Aş vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
Ceva uşor se scurge...
E lacrimă? E ploaie? Sau e sânge?

Vine! Se apropie ucigător
Distruge totul! Dar purifică
Pătrunde-n inimă şi în gând
Si-atunci, mă întreb ce-a fost?
Lacrimă? Ploaie? Sau sânge?

poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Se luminează zările,
Se purifică apele
Şi pornesc lacrimile
Fericirii spre infinit.

Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Dezlănţuim unirea
Cerului cu viaţa
Şi noi ne transformăm în
Lumina divină,
Ruptă din tine, Soare,

Care distruge ura din Război!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pergament

Transpiraţia
ce mai ploaie
din interior
care poate
purifica trupul
iar lacrima
o altă ploaie
cea mai curată
din ochii tăi
care poate
să purifice
sufletul tău
un pergament
cât un diluviu
nestăvilit
de nici o materie
de nici un univers
da sufletul pare
a fi un pergament
interminabil

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (31 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar fi oare mai bine dacă ea va lua cu sine pentru totdeauna jignirea? Jignire?!? Dar asta a fost o purificare; a fost expresia cea mai pătrunzătoare şi mai dureroasă a conştiinţei. Mâine însă i-aş fi pângărit sufletul cu fiinţa mea şi i-aş fi epuizat inima. Dar acum jignirea nu va muri în ea niciodată şi, oricât de mizerabilă ar fi mocirla care o aşteaptă, jignirea o va înălţa şi o va purifica... prin ură... hm... poate şi prin iertare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Taina sufletului este boală sigură.
Conştiinţă nepurificată sufocă sufletul.
Acolo unde Conştiinţa este pură, purifică sufletul,
Acolo unde nu există conştiinţă
Sufletul moare odată cu sufletul.
Armonia sufletului cu viaţa
Te înalţă într-o lume purificată
Plină de viaţă şi Lumină!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un Iniţiat, totul este clar: dacă fiinţele sunt în armonie sau în dezordine, dacă emană din ele ceva constructiv, benefic, luminos, o atmosferă care te întăreşte sau te purifică sau, din contră, te îmbâcseşte, el simte imediat. Şi chiar şi sănătatea este vizibilă pe aură, starea ficatului, a plămânilor, a creierului etc... toate acestea sunt vizibile în aură.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă suferise mult din pricina ei, această suferinţă nu era oare ispăşirea imenselor bucurii pe care i le dăruise? Nu era oare răzbunarea de totdeauna a destinului omenesc, care interzice fericirea absolută ca pe o nelegiuire? Dacă legea creştină iartă celor ce mult au iubit, este şi pentru că mult au suferit, şi dragostea pământească nu devine o pasiune divină, decât cu condiţia de a se purifica prin lacrimi.

Henri Murger în Scene din viaţa de boem (1851)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!