Poezii despre psalm, pagina 6
Psalm
mă-nvăluie superbe perdele de lumină
când inima-mi acopăr cu liniște și pace
în veghea lunii cu candoarea lină
visez că iubesc că fac tot ce-mi place.
săptămâna patimilor o trăiesc intens
Cristos poartă și crucea mea în spate
viața cu credință are magic sens
izvorul mântuirii mă spală de păcate.
după orice suferință învie bucuria
și trăiesc împăcată minunile vieții
steaua dragostei depune mărturia
în fața cerului unde cântă profeții.
eu nu-l tradez pe Iisus la Cina cea de Taină
îmbrac lumina Lui ca pe o sfântă haină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de August
frământ în coca zilei raze cu gust divin
nu târziu să crească o pâine de lumină
în foamea de cultură gândurile tot vin
fluide, transparente curg în adrenalină.
trăiesc într-un punct absolut de frumos
îmbrățișez iubirea de la zeci de prieteni
dar cel mai splendid lucru mă reazem de Cristos
să îmi dea energie pașii să fie sprinteni.
să-mi așeze în suflet sănătatea iubirii
de lume de viață de tot ce mă-nconjoară
El este mântuirea și suflul dezrobirii
este lumina sfântă din zori până-n seară.
El este mângâierea din sensul vorbirii
blândețea cerească care nu o să piară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas
Cu glas alunecă, în veșted timp de iarnă,
Pastele mlădioase pe umerii tăi goi,
Și cântă-n clape-adânci toți fluturii cei moi,
Magia dezghețând un psalm din foi de marnă.
Diamantine vrăji aprind mătăsuri albe;
Un paradis plutește topind în firi năpaste,
Și șerpuie idila adânc în gene-albastre,
Când îți arunci prihana-n duioasele silabe.
Ne-am înecat tăcerea în lanul alb de nea
Și picură-n șoptiri vibrări din gene ude,
Amurgul iernii doare-n genuni de catifea
Și-n părul tău de valuri o taină se ascunde!
Cu degetele moi subțire-un glas cânta,
Vibrând în inimă, pe chipul tău surâde!!!
sonet de Aurel Petre (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbește, Doamne, de mă scapă Psalm 143
Grăbește, Doamne de mă scapă
Și nu-mi ascunde fața Ta
Că aș ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topește duhu-n mine
Când vreau în brațe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Și să mă satur de Cuvânt.
Grăbește, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvață voia-Ți s-o-mplinesc
Și dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toți să-i răsplătesc.
Și nu intra la judecată
Cu oamenii și robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Și nimeni să nu facă rău.
Arată-mi Calea, mă-ntărește
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea (22 mai 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de Februarie
procesez o amestecătură de sentimente
drumul bătrâneții este tot mai greu
întâlnesc ostacole, multe impedimente
am temeri prin care mă rătăcesc mereu.
dar am primit și o felie de fericire
mușc din ea cu forță cu ardoare
o împart cu lumea frumoasă dăruire
nu înmulțesc amarul când totul mă doare.
n-am inventat păcatul nu-l crucific pe Crist
poezia inimii produce o iubire pură
din izvorul ei să bea când este trist
omul ce mă străbate setos fără măsură.
sufletul meu e vast ca oceanul Pacific
lumea mea interioară cu lacrimi o purific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
lacrimi învie în culori
Lacrimile învie în culori,
libertatea pe aripi de fluture.
Tâmpla muntelui soarbe
simfonia cerului din dalbul norilor.
Sfinxul aruncă-n temnița privirii
ultimul apus al soarelui.
Cel din urmă mag rătăcit adună
din stalactite agățate de cer
rugă a Celui ce se naște
în psalm rămas fără amin...
Ființa îmi măsoara timpul
în minutare de suflet
trecute în al doisprezecelea ceas
dincolo de firul de nisip,
lăsat dintr-o altă viață
temelie în cale de valuri,
faclie în calea întunericului...
Ce-mi sapi cu durerea, suflete,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm III
Lui Dumnezeu: să-i iluminezi pe toți oamenii. Începând
cu Skid Road.
Fie ca Vestul și Washingtonul să se transforme într-un
loc mai nobil, plaza eternității.
Iluminează sudorii pe șantierele navale cu strălucirea
lămpilor lor.
Fie ca macaragiul să-ți arunce brațele-n sus de bucurie.
Fie ca ascensoarele să scrâșnească&s[ vorbeasc[, să
urce și să coboare pline de venerație.
Fei ca mila să pogoare asupra ochiului unde-i sălașul
florii. Fie ca floarea hetero să fie dovada rațiunii de a fi
hetero-căutarea luminii.
Fie ca floarea homo să fie dovada rațiunii de a fi
homo-cutarea luminii.
Fie ca hetero și homo să fie dovada luminii.
Fei ca Puget Sound să fie o izbucnire de lumină.
Mă hrănesc cu Numele tău ca un găndac cu o firi-
mitură de pâine-gândacu-acesta e sfânt.
poezie de Allen Ginsberg (iunie 1956), traducere de Domnica Drumea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Howl and Other Poems" de Allen Ginsberg este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Romanță
iubito, vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.
un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțe
din tinerețea vieții noastre.
când luna nnebunea pe cer
și noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
și zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât povești
și-n degete două inele.
când toamna trece peste noi,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - II
Nu-mi ipoteca visele
În răni inutile;
Ascunde cruzimile-n tine,
Mă iartă de regăsiri martire?!
Nu-mi ipoteca visele
În poezii juvenile
Și nu mă trăda pe-un psalm
Mă iartă între ce voi fi și ce eram?!
Nu-mi ipoteca visele
După nopți și zile
Ca să mai împărțim în doi
Și stropul ultim din miezul unei ploi?!
Nu-mi ipoteca visele
Cu metafore ce-ard în lire
Falsificând esențe și trufii
Ca și părinții care fug de copii?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm retro
Cred Doamne dar te rog
ajută necredința mea
căci sufletu-mi este olog
însâgerată lacrima
Ajută necredința mea
căci singură îngenunchează
și-atâtea poate dar nu vrea
din trupul tău trimite-o rază
Când singură îngenunchează
o sufletu-mi este olog
absurdul doar mă are-n pază
cred o Doamne și te rog
Ajută necredința mea
că nici nu poate nici nu vrea
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.