petre+tutea+am+facut

Replică la poezia "Sculptură a naturii" de Petre Gigea-Gorun

Frumoasă eşti, sculptură a naturii,
Cu ochii mari şi-adânci ca marea-albastră,
C-un zâmbet ştrengăresc în colţul gurii –
Zeiţă-nnobilând grădina noastră...

Tresaltă florile ce-ncet le numeri
Într-un buchet superb, de sărbătoare
Şi scuturi toga albă de pe umeri
Săltând în soare-a sânilor splendoare

Podoabe porţi în plete o egretă,
Pozând ca-ntr-o fantastică paradă...
Pygmalion sau Fidias regretă
Că n-au avut norocul să te vadă!

Vrăjiţi de şarmul, trupul tău perfect,
S-ar fi îndrăgostit lulea de tine...
Dar jur – deşi le port profund respect –
Nici EU nu te puteam sculpta mai bine!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu judec

Nu judec pe mama
Nu judec pe tata
Nu judec pe frate
Nu judec pe nimeni.

Multe se pot spune
Tăcerea vorbeşte
Prin necuvinte, înţelege
Încearcă să simţi.

Din priviri citeşti
Nu e nevoie de cuvinte
Înţelegi fără vorbe.
Nu te judec!

Nu acuz să înţelegi
Ce e făcut e făcut
Ai greşit sau nu
Nu mă priveşte!

poezie de Mihai Marian Grebenisan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva!
Şi cred că, era şi firesc să se-ntâmple,
Când simt poezia cum plouă pe tâmple
Şi buzele-mi murmură replica ta.

În braţele toamnei mă legăn şi eu,
Visez vinovat, că sunt braţele tale.
Dar, când mă loveşte un vânt în rafale,
Abia te zăresc, ca un trist imprimeu.

Şi totuşi mai pot să te-aduc lângă mine,
În versuri de dor te alint şi te chem.
Că, n-ai să m-auzi, ca şi tine, mă tem-
Hai, spune-mi, cum, toamna, s-o fac de ruşine?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesiguritate

m-am trezit într-o dimineaţă
cum îmi mângâiam hainele
îmbrăcate peste zi
erau întinse lângă mine în pat
învelite cu grijă le-am şi sărutat
blugii un pulover şapca în carouri
şi o eşarfă albă de catifea

cineva îmi spunea că există
un timp pentru toate
un timp pentru îndrăzneală
curajul nebun
un altul pentru laşitate
doar pentru moarte
nu prea avem timp

îţi mai aduci aminte de
pantofii maro
cum refuzau să mai păşească
ori de câte ori te întâlneam?

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roosevelt

Muncitorii credeau
Că el a spart marile trusturi –
Şi i-au pus pozele la ferestre.
"Ce-ar fi făcut el acum în Franţa!"
Spuneau ei.
Poate ar fi făcut –
Ar fi murit poate,
Deşi generalii mor de obicei în patul lor de-acasă,
Cum de altfel şi-a găsit şi el sfârşitul.
Dar toate legendele pe care le-a imaginat şi impus
Trăiesc şi prosperă,
Acum nestingherite de existenţa lui.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocult politic

Sau făcut stăpâni pe lume
Nişte mincinoşi anume,
Fără scrupule şi nume,
Care-au ştiut să ne sugrume
Orice drept şi-orice renume

Şi din copilaşi frumoşi
Fac o specie de hidume
Răbdători şi întunecoşi
Care acceptă orice ciume,
Ca căţeii credincioşi.

Şi-am ajuns azi că "jupânii"
Ne-au făcut neputincioşi
De purtăm bosal ca câinii
Declaraţi periculoşi.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Anuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine am făcut nebunii

Pentru gura ta
Şi pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea făcând atâtea nebunii
Nopţilor de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu

Pentru tine am făcut nebunii
Şi credinţa în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopţi argintii
Am ţesut poezii şi vis
Şi am strâns în inimă povară tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Şi-am ucis primul meu paradis.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine...

Cu tine am fost amabil,
dar eram nefericit,
s-a produs, inevitabil,
inefabilul sortit.

Eram veseli ca beţia
ce produce aroganţă
şi amabili ca mândria
copleşită de speranţă.

Ne-a tot pândit nenorocul,
piaza rea deznodământ,
n-am ştiut unde ni-e locul,
nici n-am făcut legământ...

Nicicum nu doream trufia
şi modest treceam prin viaţă,
niciodată semeţia
nu dă omului prestanţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plâns şi îngerii din nou
La malul mării-nvolburate,
Ia plânsul lor ca un ecou
A nins cu flori nevinovate...

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi intre florile în casă,
Să nu mai plece niciodat'!
O violetă-ţi pun pe masă,
Să o miroşi pe înserat...

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!