paza buna trece primejdia rea

Damme-Jeanne...

Te-am ales după sprânceană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
O, dulce damigeană!

Te-am ales să-mi fi ca soaţă
Căci din toate nu eşti hoaţă,
Să mă-nşeli tu n-ai cum dară
Te golesc, te umplu iară,
Tu mă-mbii din ochiul gurii
Să-ţi simt fructele pădurii,
Eu te iau frumos de toartă
Şi-mi deschid a vieţii poartă....

Bună eşti de pus la rană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
Nu-nchid fără tine-o geană!

Dragă Jană, Sânziană,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroşi elevi, eleve

Somnoroşi elevi, eleve,
Pe la ore se adună,
Se ascund pe după bănci.
Asta-i bună!

Trece timpul repejor,
Ore în neştire fac,
Să se pregătească bine -
Pentru bac'!

La română sunt subiecte...
Îţi vine să dai din TURCĂ,
Că româna asta grea,
Te încurcă!

După nota obţinută
Vine mama să îţi spună,
Că eşti prost, îţi dă o palmă...
Noapte bună!

parodie de Claudiu Românu, după Mihai Eminescu (19 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea (după maxima lui Publilius Syrus: Malitia ut peior veniat, se simulat bonam. / Răutatea, spre a te lovi mai rău, se preface bună)

Spune Syrus despre ea,
Rod al genialităţii:
Răutatea cea mai rea
Poartă masca bunătăţii.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (20 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea (după maxima lui Publilius Syrus: Malitia ut peior veniat, se simulat bonam / Răutatea, spre a te lovi mai rău, se preface bună)

Spune Syrus despre ea,
De domeniul evidenţei:
Răutatea cea mai rea
Poartă masca inocenţei.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (20 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Nani, nani...
Dormi în paza nesecatului izvor
De priviri
Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,
Nani, nani...
Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,
Şi-acum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,
Şi parfumurile lor,
Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor
Nani, nani...
Dormi în paza Ursitoarelor,
Nani, nani...
Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte
Ce pătrund printre perdele
Şi te-ndeamnă:
Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina -
Lacul,
nuferii,
castanii,
stângeneii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brânza

De trece timp destul, fireşte,
Chiar vinul bun se oţeteşte,
Şi, hai să spunem drept şi fermi,
Şi brânza bună face viermi.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Brânză (18 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ferit

de strâmbele din viaţa mea
strâmbă şi rea
căi la fel de ne
drepte nu pot fi strâmbele
să te ducă pe o cale luminoasă
virtuoasa să fie strâmbă
până la capătul nedrept
m-am ferit de strâmbele
eu fiind drept şi onest
şi tu mă duci pe calea cea bună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zamolxis

Vai, se miră teologii
trece timp prin orologii
cu un tact într-o mişcare
doar cu pază la hotare,
să le cumpere din spaţii
duh la toţi nevinovaţii.

Clipele turnate-n ornic,
să le facă traiul spornic
liniştea să nu le scape
nici pe munte nici pe ape
iar la sfinxul din Bucegi,
să nu se-nchine la regi,
să creadă treji şi în vis
doar în marele Zamolxis.

Şi din văl pe faţa ceţii
s-apară dacii şi geţii,
să privească cu-n surâs
românii ajunşi de râs.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de dinamovist

Sunt dinamovist, "vremea rea" o îndur,
Dar câştigă ultimul meci din acest tur.
Demonstrează că va fi în curând bine,
Nu ucide şi ultima speranţă din mine.
Aştept nerăbdător vremea cea bună
Şi până-atunci... te susţin din tribună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu orice an ce trece

Cu orice an ce trece se duce tinereţea,
Tot mai apăsătoare devine bătrâneţea.
Cu orice an ce trece urci tot mai greu pe scări,
Îţi tremură genunchii, în piept simţi apăsări

Şi, fără supărare, o spun direct, pe şleau,
Renunţi pe rând la multe ce farmec vieţii dau.
Dar, ca o compensare, 'ndulcind amărăciunea,
Cu orice an ce trece sporeşte-nţelepciunea.

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!