Toate rezultatele despre ostil, pagina 6
Crăciun
Fărâmă de mesaj galactic
Se convertind păgân cu sfinte
Într-o cutumă, vis cu practic;
Copil pierdut de-un zeu părinte.
"Dar" e, creație, crenguță
De tată-n fiu născut incert
La dată fixă... În brad crăcuță
Lumini sclipind pe-un cer deșert.
"Cobor" din aștrii-n casă caldă
Din sanctitate-n moș-copil
Născut sacrificat, ofrandă
De-o lume-n crucifix ostil.
E albul prunc cu barbă moale,
Claus, Christmas, Noel, Crăciun,
Natal, Nativity, Natale,
Calatio... simbol de bun.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre sărbători
- poezii despre naștere
- poezii despre visare
- poezii despre urări
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre simbolistică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luminițe verzi
Pot ajunge atât de ușor
la dulăpiorul cu calmante
dar
sunt unele lucruri care nu pot fi rezolvate atât de ușor,
stau în mijlocul apartamentului, desculță, întunericul din jur
crește și își face loc peste tot,
pentru o clipă
chiar cred că nu sunt singură,
miocardul stă să pleznească, încerc să mă gândesc la ceva liniștitor,
o zi de vară, chipul lui,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre telefon, poezii despre salvare, poezii despre râs sau poezii despre promisiuni
Ariciul
Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai și clește,
Dar el tăcea, săracul, ca un pește,
Și doar fiori de groază, când și când,
Treceau pe trupușorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre pești
- poezii despre petunii
- poezii despre noapte
patru planuri suprapuse
Of, Doamne! Umbra de om se întoarce
un hectar de oftaturi, zece mii de pași între
via de la deal, groapa de lut galben și
coliba învelită în stuf de lângă râu
acum
s-a pus să șteargă sticla lămpii cu ziar și salivă
ochii lăcrimau nu-i da, Doamne, semnul risipei
pus pe neamul acesta
o mogâldeață surâdea în somn
violet aurii
gânduri prelungi rotesc sus
sus
întretăindu-se ca într-o luptă aprigă
globuri prelungi, albastre, verzi, roșii, albe
dâre
diluate, cele violet le înghițea, una câte una,
pe celelalte
jos, folii uscate par din piatră alb-gălbuie, alb-murdar
mai jos
mâna mea dreaptă întinerind
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre sprâncene, poezii despre somn, poezii despre râuri, poezii despre roșu sau poezii despre religie
Baladă pentru Moll Magee
Apropie-te, fetița mea;
N-aruncă nimeni cu pietre-n mine, orice-ar fi,
Pentru că eu oftez, oftez în timp ce merg;
Și compătimește-o pe Moll Magee.
Omul meu era un biet pescar,
Arunca-n mare plase și fire,
Iar eu trebuia să sărez heringul
Toată ziua, fără contenire.
Când părăseam baraca-n care săram peștii
De-abia-mi târam picioarele pe povârniș
Sub lumina palidă a lunii binecuvântate,
De-a lungul drumului zgrunțuros, din pietriș.
Am fost dintotdeauna o femeie pirpirie,
Bebelușa mea creștea sub nori apăsători;
O vecină avea grijă de ea ziua,
Iar eu de cu seară până-n zori.
[...] Citește tot
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre lumină, poezii despre vecini sau poezii despre tinerețe
Bătrân Pământ
Bătrân Pământ, bătătorit de păsurile vremii,
Preafrământat și răscolit de oameni și milenii
Sunt mulți acei ce i-ai hrănit cu pâine și mărire,
Cu strălucire și belșug, cu dor de nemurire,
Și-a căror soartă ai unit apoi în bolta-ți sumbră,
Trezindu-se că tu, Pământ, te-ai dus ca și o umbră.
Iar bogăția, slava lor, coroane, sceptre, nume
Le-ai spulberat, ostil Pământ! Au fost ca niște spume.
Ei sunt acuma la un loc cu plebea ordinară,
Cu sărăcimea căreia n-au vrut odinioară
Nici o dojană a le da. Acum, fără-osebire,
Le macini carnea, iară ei se duc în nemurire.
Nu meriți, nu, bătrân Pământ, s-adun comori pe tine!
Mi-e scârbă de onoarea ta! Tot ce dai tu, nu ține.
Înșelătoarele baloane de la clăbucul de săpun
Îți concurează ispitirea și prețul ce pe tine pun.
Detest chemările ce-mi faci și amăgiri bizare.
Tu doar promiți, dar știu ce dai: speranțe-nșelătoare.
Îmbie-mă, dar e-n zadar, căci am găsit un Altul,
Coborâtor din alt tărâm, din cerul preaînaltul.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre cadouri, poezii despre înălțime sau poezii despre zbor
Spune-mi cu cine trăiești, ca să-ți spun cine ești
Când stai cu hoți, înveți să furi,
Iar cu birjari, înveți să-njuri,
Cu cei nedrepți ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepți ‒ să fii om drept.
Cu-nșelători, înveți să-nșeli,
Cu scornitori, înveți scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.
Cu mincinoși, înveți să minți,
Să fii cuminte ‒ cu cuminți,
Cu cei scrântiți ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiți ‒ să fii tâmpit;
Cu tupeiști ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre zgârcenie, poezii despre vorbire, poezii despre scepticism, poezii despre sarcasm, poezii despre răsfăț, poezii despre încăpățânare, poezii despre voce sau poezii despre virginitate
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre viermi, poezii despre sfinți, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre legi, poezii despre infinit, poezii despre ignoranță sau poezii despre idei
Articole culturale referitoare la ostil
- „Nervozitățile în jurul lui Anatole France” de Paul Zarifopol
- „Emil Gayk” de Urmuz
- De ce (?i cum) citim romane?
- Viață. Primele semne
- Săptămâna filmului românesc despre Marele Război
Mai multe articole despre ostil la Blog.Citatepedia.ro »