Poezii despre nu exista tara pentru batrani, pagina 6
În zi de sărbătoare
Dacă ești bărbat și-ai sânge
Care clocotește-n vine,
Tu nu vezi că țara plânge
Cu sughițuri și suspine?
Când urgia ne lovește
Dinăuntru, din afară,
Nu simți brațul cum zvâcnește
Pentru glie, pentru țară?
Și-au dat viața înaintașii
Pentru-aceste locuri sfinte
Tu de ce să stai ca lașii,
Ei să plângă în morminte?
Hai, ridică-te odată,
Chiar în zi de sărbătoare,
Ca să vadă lumea toată
Că virtutea ta e mare!
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocoimii
o țară cât un deget
un deget cât o țară
un obraz blindat și un altul
carbonizat
nu este dna. Silă rugina de pe flotă
și eu aș vinde una
plină cu «Ei» și mama lor... fii și fiice
stau toți, da toți
după acest deget
de țară blândă, răbdătoare, emigrantă
și suplă, da
aceștia sug degetul de țară
ascunzându-se simultan!
Cine-i fără păcat?
Deșertăciunea-deșertăciunilor tot
bâlciul justiției
Pentru corupția perfectă, nemuncă
și sarcasm
vă iert
vă iert în masă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tăcere nu există...
În tăcere nu există minciună
În tăcere nu există blestem
Vorbele n-au gust de mătrăgună
Sunt spații-ntre versuri de poem.
În tăcere nu există viclenie
În tăcere nu există adulter
Te eliberezi de orice nebunie
Te dezbraci pân' și de caracter.
În tăcere nu există lacrimi
În tăcere nu există nici dor
Nu-s închise după gratii patimi
Ești al destinului tău autor.
În tăcere nu există teatru
În tăcere nu există cuvânt
Monștrii nu te sfâșie-n patru
Puncte cardinale de mormânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în țară neguvernată
O țară ce-i neguvernată
Își duce veacu-n greutăți
Și toată nația-i derutată,
Robită e de nedreptăți.
De reputația ei pătată
Se va vorbi cu răutăți,
Că a rămas neguvernată
Zbătându-se în greutăți.
Ori pentru viață-mbelșugată,
Nevoie este ca-n cetăți
Să sufle vânt de libertăți,
Să fie ordinea-ntronată
În țara ce-i neguvernată!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neam de trădători și lași...
Curge sângele șiroaie din al nostru tricolor
De când țărișoara noastră, a devenit țara lor!
Cum adică țara cui?! Țara trădătorilor!
Nicidecum a (tuturor) posibilităților!
Țara celor care, Domnu', cred că le-a luat mințile!
Altfel nu-mi explic cum de ne distrug tradițiile!
Sau mai bine zis distrug, tot ce le iese în cale!
Și pentru ce toate astea, pentru câteva parale?!
Oricum, la final de drum, nu vom lua nimic cu noi!
Din noi va rămâne numai ce vom lăsa-n urmă apoi!
Asta ar tre' să-nțeleagă majoritatea din voi
Ăștia care peste blana de lup purtați blăni de oi!
Dar cine să înțeleagă?! V-ați pierdut de mult pe drum...
Și, la fel ca țara asta, veți ajunge și voi scrum!
Nu contează c-azi sau mâine, peste un an sau acum
Roata se va-ntoarce drastic nu mă-ndoiesc, nicidecum!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (28 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragilor Eroi!
Voi ați fost eroi!
Voi sunteți eroi!
Voi veți fi eroii
României noi!
Pentru a noastră țară
Ați luptat din greu,
Pentru a noastra vatră
V-ați dat sufletul mereu.
Dulcea noastră țară,
Ați salvat-o voi!
Glorie eternă
Dragilor eroi!
poezie de Adrian Iulian Pereteanu (23 mai 2012)
Adăugat de Adrian Iulian Pereteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoasa este poezia bafta celui care a scriso! Mia placut mult este o inspiratie asa de frumoasa cel care [...] | Citește tot comentariul
Români în țări străine ( după Bătrâni de Octavian Goga )
De ce-am plecat în lume noi,
De ce această-angoasă?!
Că am sperat ca măcar voi
Să vă simțiți acasă.
Dacă destinul ne-am schimbat
Prin țări de neam străine
Și v-am lăsat cu bunii-n sat,
Gândeam c-am făcut bine.
Pentru câțiva bănuți în plus,
Trudiți din zori în seară,
Din viața noastra v-am exclus,
Ca pe noi, mama-țară.
Noi plini de griji, voi întristați,
Pășim pe căi răzlețe;
Voi, viitoru-adulmecați,
Noi, către bătrânețe.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne cheamă țara
Ne cheamă țara! Datorii celeste
Ne cheamă iar, istorii să schimbăm.
Să fim stăpâni în țara noastră scumpă
Nu slugi plecate-n juguri... Să luptăm!
Ne cheamă țara! Pruncii, din cenușa
Atâtor irosite așteptări...
Ne cheamă țara! Să deschidem ușa
De-acum, neobositelor chemări.
Călăi creștini... blestem sub semnul crucii...
De ce în '89 au murit
Copiii, frații, mamele și pruncii?!
De ce de-atunci, voi toți, ne-ați tot mințit?!
Ne cheamă țara! Sângele zvâcnește
Ca un vulcan de patimă și dor...
Aici, acum, zadarnic se trăiește!
Aici, acum, mereu ne cheamă țara.
Veniți cu mic, cu mare, să luptăm!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm (Pornind de la Walt Whitman)
Pe țărm, femei stau și privesc
Pescarii ce se întorc din larg.
Sunt pescari tineri și pescari bătrâni.
Cei tineri se întorc cu inima tânără.
Cei bătrâni cu inima și mai tânără.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!