Poezii despre naiv, pagina 6
La ce ?
Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubești,
Așa ți-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti dorești.
Sunt bumerang, și-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Ești sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu ușurință căci știi că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?
Așa copil naiv în ale vieții sunt,
Și mă opresc adesea -n prag și mă gândesc,
Am anii care-i am și sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viață să iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Mariei
Mă uit atent cum ți-e cusută ia,
În dreptul sânilor tăi falnici,
Solemni în formă și, în fond, năvalnici,
Și mă întreb, ca un naiv, Maria,
Ca un copil ce-și pierde jucăria:
Cine-ți sărută ochii verzi, șăgalnici,
Și pașii fermi, de-a pururea, obraznici,
Și cine ți-a sorbit, vai!, fecioria?
Și-așa cum mă întreb, năuc și trist,
Îmi pare că se-aude soneria,
Mă pipăi și mă caut, deci, exist,
Atât cât mai persistă teoria,
În spațiul ăsta trist, post-comunist,
Că nu mai e la modă gelozia!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercare
Încercarea de a crea ceva,
Un creier ca un cinema,
Un turn Vavel lat, înalt, Gewalt.
Frumos, naiv început,
Treptat el devine lut,
Uriaș ce va să cază-n zori, luminător.
Privesc la teancul de hârtii, poeme,
Bieții mei copii, volume, eu muream pe cal,
Un cal mereu atemporal.
Mă întrebi de ce nu mă căutai. Uitai.
Gutta cavat lapidem,
Nu mă tem și nu te temi,
Sceptrul prelungește mâna,
Inima ne e stăpâna,
Stând în umbră te dezvălui.
Binele vrăjește răul,
Mai adânc tot în pământ,
Te iubesc sub sânul stâng,
Vom deschide balul azi,
Poezie, simt cum arzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia care știe să iubească
Am fost la început nepăsător,
Probabil neatent pentru o clipă,
În brațe de femeie și ușor,
N-am mai putut să mă retrag în pripă
Ea aștepta tăcută să apar,
Cu trup parfum, privire răpitoare,
Un gust amestecat dulce-amar,
Pe buzele-i etern seducătoare
Și le-am gustat naiv, fără să știu,
Că n-am să pot a le uita vreodată,
Căci fără ele nu mai pot să fiu
Decât acel ce le mai vrea o dată
S-a întâmplat cândva să-i fiu bărbat,
Femeii care știe să iubească
Și de atunci mi-e sufletul curat,
Iar inima continuă s-o dorească
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând ultim, de ursuleț
Sunt obosit peste măsură de atâta vâlvă nestârnită,
că doar eram pierdut puțin, n-aveam la vârsta neîmplinită
nici de un an- n-aveam idee, că vizită nu pot să fac
să văd și eu umani umblând și să le arăt... și eu îi plac...
sau, nu mai știu, poate naiv crezusem că e ca-n pădure,
printre ai mei, ce ne adoram, adunam fragi, poamele, mure,
că-s parfumate și, mâncam, ne iubeam toți, că răbdători
nu știm de răzbunări, de ură, nu ne atacăm... avem valori,
nu facem rău, de rău nu este, ne protejăm și noi de moarte...
cum mama ne-a învățat demult, când încă ne mai dădea lapte
și ne ținea la piept cu cald, ne mormăind din a sa viață;
cum este grea și să fim buni, chiar mari... de vom derula ață...
E crezul meu, de mic sălbatic, nevinovat, de ursuleț
așa, picat în agonie lovit de-un glonț nicicum răzleț
-dintre, ce nici nu mai văzusem, nu sunt încă ajuns isteț-
de-un foc de pușcă descărcată, deși eram speriat, naiv,
nu-mi propusesem, că nu știu, cum nu știu nici ce e motiv,
doar îndrumat de bun, ce-am simț, lăsat așa, intuitiv,
mă știind pur, fără de apărare, numai credul în aventură,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Prietene
poți să fii considerat naiv,
să umbli descheiat la cămașă,
să calci pe iarbă,
să inversezi coordonatele geografice
căutând locul tău în univers
și să nu înțelegi nimic,
să descoperi libertatea inedită
trăind într-o democrație originală,
să fii nesigur ce ești și unde ești,
să te adresezi unui timp compromis al ninsorilor eterne,
să vorbești în timp ce se huiduie iar țipetele te asaltează,
însă nu ai voie niciodată sa fii suficient de absent
să-ți pierzi echilibrul într-o lume ridicolă, nebună
din care soarele s-a retras și râde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul rectangular xoy
În poiană,-o vizuină,
Jurul liniște deplină,
Doar pe-o cracă, bufnița
Huhuie cum știe ea.
Vulpea iese deranjată
Cu dorința să o bată,
Dar, de sus, aude-așa:
"Să mă latri, ai putea...
Vai! - nu poți: eu sus, tu jos,
Gura, nu-ți e de folos!"
Vulpea se gândește-un pic
(Nu-i trecea prin cap nimic)
Dar, simțindu-se o divă,
(Scara de! ... evolutivă)
Zise bufniței: "Surată,
De te-oi prinde eu odată,
Vei vedea cu alte date
Axe și coordonate!"
Morala:
[...] Citește tot
fabulă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcare
Valul neliniștit,
neobosit al mării,
e simbolul mișcării.
Experiențe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.
Noi înșine,
în permanentă mișcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranți
noutățile vieții.
Ignoranța însăși
poartă viață
amestec de cunoscut
și necunoscut,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Fii blestemata liniste,
Ca dupa imi aduci furtuna,
In schimb pentru ce imi oferi,
Atatea rele se aduna.
Nu am crezut c-am sa ajung
Sa intalnesc doar ploi cu gheata,
Cand am crezut ca mi-e mai bine,
Atunci mi-a fost mai greu in viata.
Mereu naiv, mereu credul,
E bine -asa cum sunt... e bine,
Am tot lasat, n-a fost destul,
Razboaie s-au nascut din tine...
Linistea mea ai fost odata,
Acum imi esti doar o furtuna,
In mine inima nu bate,
Sunt sentimentele ce tuna...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Și pentru fel și fel de miracole.
Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înțelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.
Anii stau roată, palatele semețe.
Disputele generale se purtau pentru cotețe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.
Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenți.
Principii erau absenți.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!