Serioase/triste despre monstru, pagina 6
Ce himeră mai este și acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce îngrămădire de contradicții?! Judecător al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pământ; depozitar al adevărului; îngrămădire de incertitudine și de eroare; mărire și lepădătură a Universului. Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru ce cugetă... unul ce se îndoiește, înțelege, afirmă, neagă, vroiește, nu vroiește, totodată imaginează și simte;... din simplul fapt că știu de existența mea și... absolut nimic altceva nu aparține firii sau esenței mele.
citat clasic din Blaise Pascal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic să nu-ți fie străin, de vreme ce e goethean... Există mulți creatori care să-ți dea seducția aceasta? Poate Goethe singur; căci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obișnuit. Toți ceilalți îți spun altceva, cum trebuie să fie lucrurile, în timp ce el îți spune cum sunt ele, cum le vezi și tu... Ți-e astfel cel mai prietenos și familiar dintre genii. E unul care nu sperie, un monstru blajin. Cum au putut face învățații spre a-l confisca pentru ei, închizându-l în muzeul lor?
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem doar actorii
noi suntem doar actorii
dând viață la păpuși
dar nu știm că pândește
un monstru după uși
noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu știm că decorul
e doar un artefact
și când răpuși de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat
de-aceea mă întorc
să-ți fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful lui D.A.F. de Sade, cel arestat sub toate regimurile
Trecătorule,
îngenunchează și roagă-te
Aproape de cel mai nefericit dintre oameni.
El s-a născut în secolul trecut
Și a murit în secolul acesta.
Despotismul cu frunte hidoasă
Cât a trăit s-a războit cu el:
Pe vremea regilor acest monstru odios
I-a luat în stăpânire întreaga-i viață;
Pe vremea Terorii despotismul a reapărut
Și l-a împins pe Sade pe marginea prăpastiei,
Pe vremea Consulatului despotismul a renăscut
Și Sade îi este și astăzi victimă.
epitaf de Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia mi se părea un monstru. Vedeam în ea de fapt un bărbat modificat, estompat. Sânii, grăsimea depusă astfel pe corp, șoldurile lățite, părul diferit de al bărbaților, mi se păreau niște infirmități rușinoase. Comportamentul feminin, grația unor mișcări, psihologia diferită le luam drept prefăcătorie. Priveam cu ură la câte o fată care se îmbrăca mai elegant, se îngrijea mai mult și cocheta cu băieții. Pentru mine, asta însemna pur și simplu că ea își etalează dorințele erotice.
Mircea Cărtărescu în Gemenii (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stimabile, observ că nu încetezi să-ți înrăutățești situația, care nu este așa roză cum crezi dumneata. Deși nu ești un [...] | Citește tot comentariul
Sonet modern
Se-ntinde fără de hotar câmpia
În visul liniștii de-amiaz furată...
Doar, ca o liră-n aer spânzurată,
Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia.
Dar ce nor alb departe-n drum s-arată?
Tot vine, crește, parcă vijelia
I-ar da avânt și i-ar spori tăria
Cum trece vâjâind ca o săgeată!
Săltând în fuga roților pripite,
Ca și un monstru cu-aripi înmiite,
Căruța Modei piere la răspânte...
A izbutit doar câteva clipite
Măreața pace-a firii s-o-nspăimânte...
Sus, ciocârlia n-a-ncetat să cânte.
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul și Craniul
Pe craniul Omenirii șade
Amorul cocoțat
Și prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs nerușinat
Bășici rotunde, pus pe glume,
Și le înalță-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.
Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Își scuipă sufletul subțire
Ca auritul vis.
Cum sar bășicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros și straniu
Când va avea sfârșit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară tristă
Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goală,
Barbar cânta, dar plin de jale,
Și-n jur era așa răscoală...
Și-n zgomot monstru de țimbale
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea...
Și noi eram o ceată tristă-
Prin fumul de țigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există...
Și-n lungi, satanice ecouri,
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea,
Și-n jur era așa răscoală...
Și nici nu ne-am mai dus acasă,
Și-am plâns cu frunțile pe masă,
Iar peste noi, în sala goală,-
Barbar, cânta femeia-aceea...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertați-mă, prieteni!
Iertați-mă, prieteni! V-am ascuns
trecutul meu de foc și spadă
Și n-am lăsat ca să se vadă
cu câte lăncii m-ați străpuns.
Iertați-mă, prieteni! V-am mințit
când arătam că nu mă doare,
Ca voi să presărați și sare
pe lama rece de cuțit.
Iertați-mă, prieteni! V-am trădat,
n-am ascultat de sfatul vostru
Și am hrănit sub chip de monstru
copilul slab și- abandonat...
Iertați-mă, prieteni! N-am uitat
că voi ați fost și zei și dumnezei
Și- amprenta ghearelor de lei
de pe obrazul meu brăzdat.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Gavrilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noblețe galvanizată
lui A. Br.
eu mă sterilizez mască lentă clopot galben-citron
vultur se culcă în aerul negru și ondulat
da eu sparg vaza secer păsările extazei fixe
printre fructele viteză la ochi exercită incandescența tridentului
căldura iese adoarme ghirlanda de unghii
pleacă mașină mică
asfalt fecundează cu greutate
prin scrierea algelor și venele vampirilor
și săgeata atrage ploaia
sau ghirlanda de clovni în vară și în minte
monstru al mării la decorații de fier al struțului
taie cu ferăstrăul un pachebot gâdilă oasele porțelanului
scene de ansamblu al tuturor senzațiilor în pipă
în evantai de glas pentru dulcețurile exprimabile
poezie celebră de Tristan Tzara din revista Littérature, oct. 1919
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!