mers

* * *

Cu umbrele în lesă oamenii trec
de o parte şi de alta a minţii
îşi fac în dreptul inimii un foc
din petale de cretă
adorm în mers
şi se îmbrăţişează într-un salut fad
în timpul acesta invers
ceasul îi întreabă cât este ora
iar ei în genunchi cad...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog (poezie pentru copii)

Cartea mea de poezie
Are suflet, este vie:
Te iubeşte şi pe tine
Şi te caută de bine.

Cartea mea poate să fie
De o simplă poezie:
Poezie cine are
Are mireasmă de floare.

Suflet pus în poezie
Este suflet ce te-mbie:
Vie rimă, viul viers
Te opreşte viu în mers,

Iubeşte din mers o floare
Şi pe tine la hotare:
Pe tine când te doreşte
Şi pălită înfloreşte,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o necunoscătoare. Ţi-am ascultat rugămintea şi uite ce am descoperit: "vie rimă, viul vers", "Te opreşte viu în mers", [...] | Citeşte tot comentariul

Procrastinare

În prima mea zi de viaţă
am chiulit!
Am mers până seara târziu
pe spatele unei urechelniţe
era mai în vârstă ca mine
se plângea de dureri de picioare
am vorbit despre meseria ei
nu vorbea mult
m-a aşezat în urechea unui copil
şi dusă a fost
vorbind cu o floare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CERSETOR

Mă uit la tine,
Lung şi şters,
Tu ştii ce e cu mine,
După nesigurul
Meu mers,
Cerşesc în stradă,
Că n-am casă
Cu ogradă,
Nici nu-mi pasă.
Am costumul
De nuntaş,
A unui domn
De la oraş.
Altceva?
Nu am nimic,
Nici nu dreg,
Dar nici nu stric.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizare

Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Şi-am mers, şi-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Şi sub un pâlc de arbori stufoşi, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.

Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!

Sub înfloriţii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de rănile
Picioarelor tale
Obosite de mers
Pe muntele iubirii.

Mă rugai să te port
În spate,
Am preferat
Să te iau în braţe...

La capătul orizontului
Se făcea zi
Şi -n ochii iubirii
Pătrundeam amândoi
Sorbind nectarul speranţei.

Picioarele ne sprijineau
În cârjele umbrelor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul mării

Când, copil, am mers la mare
Mi-au dat o spadă roşie cu care
Săpam gropiţe-n nisipul cu reflexe-aurii.

Cum toate erau goale cupe,
În fiecare venea marea – să o umple;
Şi asta până când... n-a mai putut veni.

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiune sau temperatură?

Radu o păpuşă mică, rea
Dar care mă iubeşte,
A venit la mine aseară
Voit să mă necăjească
Cu tensiometrul pus,
Pe post de banduliera
Şi... cu scandal că vrea,
Să îl tensionez puţin
C-a făcut temperatură!
Şi e foarte necăjit,
Că n-a mers la grădiniţă!

poezie de Aurel Avram Stănescu (2008)
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unei umbre

în războiul cu tine însuţi
nu moare nimeni
nu există pradă şi
nici prădători
câmpul de luptă e doar
un spaţiu al insomniilor
dintre două clipe

durerea ta e şi a celuilalt

doar unul îşi potriveşte paşii
după mers
şi acela eşti tu
căutând în rucsacul de pe spate
toate spaimele morţii

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă pădurea

Veniţi, ai codrilor prieteni,
Veniţi la ei, cu suflet viu,
Veniţi cât brazii mai au cetini,
Veniţi cât nu e prea târziu!
Pădurea e izvor de viaţă
Şi-n ea strămoşii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreaţă,
În care cântă Dumnezeu!

poezie de Vasile Militaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!