jungla

O, tristă singurătate...

O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i şi-al lor,
să-şi piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.

O, tristă singurătate!
floare veşnic ocolită...
de apropiaţii tăi,
ce rezişti ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credinţă,
plăcută lui Dumnezeu.

O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ţi greu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume...

O lume de gheaţă
în secunda timpului
unde frigul respiră
prin porii necuvintelor
şi a luminii ascunse
în maluri pustii.
O lume în care zâmbetul
stă ghemuit
în colţuri de buze
Crăpate şi triste
ce au uitat să surâdă,
chinuite de întrebări
fără răspuns:
de ce eu... de ce noi?
O lume chinuită
unde se scriu istorii
în cărţi cu file murdare
de minciună,
cu pagini nescrise
de cei ce scriu

[...] Citeşte tot

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neruşinat

Cuvântul ce-l aştept de mi l-ai spune,
ţi-aş alerga la piept fără să preget...
Aş trece-înot Oceanul Nord-Atlantic
doar să îţi mângâi buzele c-un deget...

Buze ce-mi muşcă visele de sfârcuri!
Buze de drac! Buze de Făt Frumos...
O, bietu-mi deget beat de frumuseţe
cum ar aluneca pierdut în jos!...

Ar trece toropit peste bărbie...
ar săruta despicătura sfântă...
Şi iar ar coborî în chinu-i dulce
spre pieptul gol ce sângele-mi frământă...

Ce junglă ai găsit, deget obraznic!
Cu sfârcuri dulci... şi peri înmiresmaţi...
Din toate-ar vrea flămând să se-nfrupte
şi şi-ar chema şi ceilalţi patru fraţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni pentru alhambra

jumătăţi de inimă
aici: strugurii vinul beţia şi
voma
promite că mă vei ţine în braţe când îmi va fi cel mai rău
să-mi trimiţi salutări
cum trimit unele păsări semnale dacă se-apropie primejdia
mă voi întoarce
alhambra
mă voi reinventa
voi pune
două cărţi pe-aceeaşi noptieră
două perne în acelaşi pat
promite răspunsuri
jungla trece prin sânge
fiare mi se spânzură în carne
promite
că acolo
insurgenţele ţin loc de ziduri
spune ceva să însemne curaj
o îngăduinţă peste cele ce-au fost

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul lui Ahile

Un cimpanzeu, în jungla citadină,
Descoperi natura sa divină,
Putând să vadă chiar şi un ateu,
Că îngloba particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roşcovană
Şi sta măreţ pe tronul din liane,
Improvizând un sceptrul din banane.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.

Dar intr-o zi, ţinând o cuvântare,
Se ridică maimuţa în picioare,
Şi ca să fie mai convingător,
Bătu cu frenezie din picior.
Aceasta-a fost se pare o greşeală,
Fiindcă apărând în pielea goală,
Poporul, până-atunci umil, sfios,

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia unei întrebări

mai mult şi mai nedefinit îmi pare
cântul de astăzi
greu de compus
- mă retorizez –
un jurnal intim ar prinde bine
să scrii de zeci de ori un cuvânt
să te fascineze semnul întrebării
în truda de a sări din colivia transparentă
pe o astfel de vreme
în acest colţ de provincie
florile magnoliilor aşteaptă să împrăştie
parfumul lor dulceag în faţa Teatrului şi
în English Park
pe străzile laterale
se simte mirosul de câine plouat
surâd ce bine ce bine
azi nu am reuşit să fac nimic
adieri cunoscute de acum
pătrund dincoace de gard
în liniştea pe care n-o tulbură nimeni

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi locul său în lingvistică

textul este un animal lingvistic histrion.
în nici o junglă îşi face culcuş
în nici o tundră
în nici un canion.
însingurat, el locuieşte într-un topos labil
departe de femeile autorelief
departe de bărbaţii cu fiziologie de cult
departe de copiii acvaforte

inconştientul textului este peste tot:
în camera de muzică şi tortură
în sala de aşteptare a supliciilor
în atriul universului psihofag.
abia născut din omul care moare
zeu
mai degrabă acum decît în fiecare clipă,
textul este un animal al scuzelor
al teofaniilor groteşti
al irizărilor.
un cal de tăcere coboară pe versantul abrupt

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amazon

Sunt ani de când gândul hoinar
mă poartă prin locuri ascunse,
de ochi omeneşti nepătrunse,
în care decoru-i bizar.

Prin junglă, canoea-mi strecor
urmând o potecă ştiută
ce trece prin lumea tăcută
spre apa ce curge uşor.

Nu-i marele fluviu, e-un braţ
plecat într-un joc de meandre
să prindă în el copilandre
ce-aleargă spre el cu nesaţ.

Sunt ape din ploaia de ieri,
cerută-n pădurea-nsetată
de frunzele ce îşi arată
sclipiri, în uşoare-adieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa lui Pitagora

Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeaşi punte se întâlnesc
Mieluşeii celor mai nelămurite dorinţi
Şi imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Nelinişti cu ghiulelele de tălpile însetate de migraţiune
Când ulcere supurează conştiinţa

Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un linţoliu cât orizontul

Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul muşcăturii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de lupii din sângele tău am eu teamă

sunt învăţat cu sălbăticiunile de salon
am cunoscut mii şi mii de pisoiaşi
cu aere de tigrii bengalezi
care nu ştiu decât să lingă să se alinte
şi să toarcă
iar de mârâit mârâie doar după
întotdeauna pe la spate
ca şi cum ar fi lei paralei
într-o junglă de jucărie

iubire
nu ştiu ce ai tu în sânge
dar când te strâng în braţe
te înmoi ca o plastelină
numai bună de modelat castele
şi tu zici că îmblânzeşti antarctica
apoi îţi dai pletele pe spate
ca şi cum te-ai crede cometă
şi recunosc că asta-mi place la tine
credinţa că mă poţi devora

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!