jos

Oase

Aruncaţi-mă în mare – jos sub ape.
Înveliţi-mă cu unda rece şi sărată.
Acolo niciun plug nu-mi va atinge oasele.
Hamlet nu va ţine craniului meu discursuri niciodată,
Dusă-i vremea glumelor, iar gura mea e mută.

Prădători cu ochi verzi îmi vor ciuguli globii de sub pleoape,
Peşti roz se vor juca-n juru-mi de-a v-aţi ascunselea,
Voi fi cântecul furtunii, vuietul mării din aproape-n mai aproape
Pe podelele de sare umede şi răcoroase.
Aruncaţi-mă... în mare – jos sub ape.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grota

mă tulbura pentru că era înaltă
nu reuşeam să mă lovesc
cu capul de tavan niciodată
şi asta mă necăjeşte
când te loveşti de pragul de sus
vezi pragul de jos
doream să văd ce e jos
să cobor pe pământ să fiu
tulburat ca toţi oamenii
obişnuiţi cu râsul cu plânsul
să dorm pe un pat plin
de seducţie de dezmăţ
să plâng cântând la chitară
degetele să le tăvălesc pe clapele
unui pian fără coadă
să scriu poeme cu buzele
pe pielea ta catifelată
voi înşira versuri
grota mă face să cerşesc
o viaţă obişnuită

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţa

cu ochii blânzi de caprioara
şi haina neagra, pana jos
ea singura si-a spus dorinta
-să fiu mireasa lui Hristos!

un trup firav, abia se vede
prin haina neagra ca un giulgi
si glasul stins abia sopteste
mereu povestea lui Iisus!

obrazul ei ca de mătasa
l-a mângaiat oare candva
o mana calda, barbateasca
trezind dorinte-aprinse-n ea?

nu ştie nimeni... numai cerul
şi ochii ei plecati in jos.
sfioasa isi pastreaza taina
şi-o spune numai lui Hristos!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul locului natal

Când urc, la Şimnic, spre Bulzeşti
Şi las Craiova, jos, în poale,
Mă simt ca zmeul din poveşti,
Ce nu-şi mai are loc în ţoale!

Un glonţ în piept de-l slobozeşti
Va ricoşa ca şi din zale,
Când urc, la Şimnic, spre Bulzeşti
Şi las Craiova, jos, în poale!

Emoţiile sunt fireşti...
Legat la ochi cu moi basmale,
De-aici n-ai cum să rătăceşti,
Căci vin locurile natale...

Când urc, la Şimnic, spre Bulzeşti!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riţa

Ea secera
Şi Panduru sta pe snop,
Până secera ea, să-l lege şi pe-ălălalt.
Sta şi fuma.
Şi ea, frântă de seceră, secera, secera,
Să-i facă omului de lucru.
Riţa fusese săracă,
El fusese şi mai tânăr, şi bogat.
Ea, foarte harnică.
Şi când era obosită, da să stea jos
Şi nu putea să se mai îndoaie.
Îşi dădea drumul drept în jos. Poc!
Noaptea ţesa. Să-i facă lui nişte cămăşi
Cu şabace, frumoase. "Uite, îi mai fac omului
O cămaşă." Îl purta cu haine bune, mereu.
Şi el acuma sta pe snop
Şi fuma.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus şi jos adunat

Limba morţii este aspră
aşa cum e limba câinilor,
îţi linge rănile şi-ţi domesticeşte zilele,
lipicioasă ca urmele melcilor în iarba udă
centura argintie care-ţi va încinge traseul
e îmbibată cu otrava plăcerii.
Sus şi jos adunat,
prin cele două inele de logodnă lipite pe linia orizontului,
întrezăreşti insula promisă,
auzi cum păşeşte altfel aici liniştea ploii,
dacă te forţezi poţi chiar să desluşeşti sunetul
pietrelor justiţiare lovind în fereastra luminii
ca-n bolurile tibetane.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal alb

In postul asta de dulce iubirea m-a luat pe sus
Si mi-a fost trasa de subt picioare la mare inaltime
Cand postul tocmai se terminase
Nu-i bine, dar de la o vreme
Simti ca nu mai poti sa cazi de sus
Ci doar de foarte de sus
Acolo unde curentii reci ai nemuririi te secera ca pe grane
Si cazi jos, jos
Plutind alb, pufos, instelat
Te asterni moale si scartaind
Sub papucul iubirii troienite
Intre sufragerie si dormitor
Intre versantii carpienilor metamorfici
Si Moartea cea mare

poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia politicii de joi

Revoluţia incident sau necesitate
No unde mergi
Mi-e foame merg la revoluţie
Voi Ăia de sus
jos
Că ne-aţi belit destul
ne-aţi furat
ne-aţi minţit
ne-aţi păcălit
AJUNGE
Poftiţi
la munca de pe jos
Ori
luaţi-vă concediu fără plată
Cu
răsplata la paştele cailor
Căci meritaţi
Tovarăşi Păcălici
Mai plimbaţi ursul
fără ajutor social

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (8 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos rochiţa, poezie!...

la o intersecţie a întrebărilor poezia sta rezemată de un semn al exclamarii aşteptând verdele semafor pentru a trece pe altă pagină.

cu sânii înmuguriţi în rubine şi coapse prelungite în banc de coral aşa cum îi stă bine unei forme poetice, începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit.

semnul pervers dar bine intenţionat o îndeamnă:
"jos rochiţa, poezie. te-ai udat până la piele"
naivă ca orice poezie rămâne victimă goală

lingându-i silabele semnul exclamă:
"ce nud frumos"!!!... mmm!

poezie de Elena Toma (10 ianuarie 2007)
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!