joc de cuvinte

Sténio: Cine eşti tu? Şi de ce iubirea ta seamănă atâta durere în jur? De bună seamă că există în tine o taină îngrozitoare şi necunoscută oamenilor. Cu siguranţă că nu eşti o fiinţă plămădită din acelaşi lut şi însufleţită de aceeaşi viaţă ca noi! Tu eşti un înger sau un demon, dar în nici un caz o făptură ome­nească. De ce ne ascunzi cine eşti şi de unde vii? De ce sălăşluieşti printre noi, care nu te putem nici accepta, nici înţelege? Dacă vii de la Dumnezeu, vorbeşte-ne şi o să ne închi­năm ţie! Dacă vii din Infern... Cum să vii tu din Infern? Tu, atât de frumoasă şi atât de nevinovată! Oare duhurile rele pot avea această privire divină, şi această voce armonioasă, şi aceste cuvinte care dau aripi sufletului şi îl înalţă până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu?

replica de început din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valerie: Pare ciudat că viaţa mea se va sfârşi într-un loc aşa de groaznic, dar timp de trei ani am primit trandafiri şi nu am cerut scuze nimănui. Trebuie să mor aici. Fiecare bucăţică din mine trebuie să piară. Fiecare bucăţică, cu excepţia uneia. O bucăţică. Este mică şi fragilă şi este singurul lucru din lume pe care merită să îl ai. Nu trebuie să îl uităm sau sa îl dăm niciodată. Nu trebuie să îi lăsăm niciodată să ni-l ia. Sper că orice ar fi tu să reuşeşti să scapi de aici. Sper ca lumea să se schimbe şi ca lucrurile să se îmbunătăţească. Dar ce sper cel mai mult este ca să înţelegi ce am vrut să îţi spun prin acele cuvinte, chiar dacă nu te cunosc, şi chiar dacă se poate să nu ne întâlnim niciodată, să râdem împreună, să plângem împreună, să te sărut, te iubesc. Te iubesc din toată inima, Valerie.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alvy Singer (referindu-se la faptul că Annie vrea să fumeze marijuana înainte de sex): "Iarbă", zici? Iluzia care va face o femeie albă să semene tot mai mult cu Billie Holiday.
Annie Hall: Ai mai făcut vreodată dragoste aşa?
Alvy Singer: Eu? Nu, nu, eu dacă fumez sau beau alcool înainte, devin peste putinţă de atrăgător, greu de explicat în cuvinte oricum. Nu înţeleg de ce trebuie să fumezi de fiecare dată când facem dragoste.
Annie Hall: Mă relaxează.
Alvy Singer: Chiar ai nevoie de un preludiu artificial?
Annie Hall: Ce contează?
Alvy Singer: Atunci îţi fac o injecţie cu pentotal de sodiu. Ca să dormi bine.
Annie Hall: Cine vorbeşte... Tu mergi la psihiatru de 15 ani, tu eşti cel care ar trebui să fumeze câte ceva. Te-ai ridica de pe canapea într-o clipită.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa Ann: Îmi puteţi spune, vă rog, unde mă aflu?
Joe Bradley: Ei, bine, acesta este ceea e în mod cât se poate de hilar este cunoscut drept apartamentul meu.
Prinţesa Ann: M-aţi adus aici cu forţa?
Joe Bradley: Nu, nu. Dimpotrivă.
Prinţesa Ann: Am fost singură aici toată noaptea?
Joe Bradley: Dacă nu mă luaţi în considerare, atunci da.
Prinţesa Ann: Aşadar, mi-am petrecut noaptea aici – cu dumneavoastră?
Joe Bradley: Păi, ăăă, eu nu aş folosi chiar aceste cuvinte, dar, dintr-un anumit punct de vedere, da.
Prinţesa Ann (zâmbind larg): Încântată de cunoştinţă. (Îşi întinde mâna pentru a da mâna cu el.)
Joe Bradley: Asemenea.
Prinţesa Ann: Şi dumneavoastră sunteţi...?
Joe Bradley: Bradley. Joe Bradley.
Prinţesa Ann: Mă bucur.
Joe Bradley: Nici nu ştiţi cât de mult mă bucur eu să vă cunosc.
Prinţesa Ann: Puteţi lua loc.
Joe Bradley (stând pe pat): Vă mulţumesc mult. Dumneavoastră cum vă numiţi?
Prinţesa Ann: Îmi puteţi spune Anya.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carter Webb: Sunt în avion, mi-am deschis computerul şi am început să citesc mesajele pe care i le-am trimis de-a lungul relaţiei noastre, şi care sunt vreo 30 sau chiar mai multe. Şi vorbesc chiar de adevărate scrisori de dragoste, nu câteva cuvinte. Şi oricât de stânjenitor ar fi, în încercarea mea disperată de a fi cât mai poetic şi cât mai romantic, adevărul e că sunt cele mai bune lucruri pe care le-am scris vreodată. Pentru că descriu cu un idealism aproape naiv relaţia noastră care va fi cea mai frumoasă poveste de iubire spusă vreodată, o poveste pe care eu o scriu acum. Aşadar stau pe locul meu, citind aceste mesaje şi, din senin, apar nişte turbulenţe, iar eu am un atac acut de panică, aşa cum nu mi s-a întâmplat niciodată şi mă gândesc că e din cauza faptului că nu cred că voi mai avea vreodată astfel de sentimente pentru altcineva.

replică din filmul artistic Pe tărâmul femeilor, scenariu de Jon Kasdan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Sincer, nu cred că-i bine, n-ar trebui să-ţi spun... Dar dacă insişti... Cu o săptămână înainte de a fi şi voi acceptaţi în echipaj, după ce aţi susţinut testele acelea, dat fiind că tocmai terminasem cu nava asta, "Pacifis", eu, Alex şi Nis, primisem deja vestea participării la misiune, evident, de la nimeni altul decât dom' director, iar dom' profesor Manea ne-a pus în vedere să ne anunţăm părinţii... Şi i-am anunţat, dar seara următoare, pentru că prima oară n-am îndrăznit şi nici nu eram foarte siguri de veridicitatea anunţului primit. Dom' director părea supărat pe noi că nu l-am crezut, la fel şi dom' profesor, care ne-a reproşat ceva de genul "Aveţi cumva impresia că ne jucăm de-a misiunea spaţială cu voi, băieţi?!" Aşa că, în seara aceea, n-aveam încotro, le-am spus părinţilor, acasă. Alex şi Nis au fost norocoşi, părinţii lor au fost în cele din urmă de acord, nu s-au împotrivit. La mine a fost altfel... Blondul nu a reacţionat în nici un fel, a primit vestea cu calm, sau cel puţin aşa părea, nepăsător, sau nici nu-mi dau seama exact, dar mama... Ea a fost total împotrivă, categoric, de la început! Cu câte cuvinte n-a încercat să mă convingă să renunţ... În cele din urmă mi-a zis că pot pleca în această misiune, doar peste cadavrul ei! Atunci eu, în loc să-mi fi văzut de treabă, să fi tăcut, i-am răspuns cu impertinenţă: "Ah, da?! În cazul ăsta, de abia aştept să particip la funeralii, cât mai curând, de preferinţă, zilele astea..." Asta ar fi tot! Pot adăuga doar că m-a pălmuit zdravăn, pentru prima oară în viaţa mea, dar meritam... Şi nu palma primită mă durea, cât sufletul, din cauza acelor cuvinte cărora le dădusem glas. Încă mă dor şi acum, la fel de mult ca în acel moment. Şi-n fiecare an ce trece, cuvintele acelea atârnă din ce în ce mai mult, mai greu. Pricepi acum?!
Lia: Vai, Luci... Da, te înţeleg.
Lucian: Bine. Sper să mă înţelegi, pentru că... Eu, nu, încă n-am reuşit! Uneori mă enervează la culme felul ăsta al meu de-a fi, dar pe moment, nu-mi dau seama că greşesc, doar după ce faptul e deja consumat şi nu mai poate fi schimbat nimic... Regret, însă degeaba!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cezar Codreanu: Vreau să lansez un manifest spontan. Vreau să strig de pe cea mai înaltă culme din lume că viitorul nu este aproape niciodată. Vreau să strig la un microfon conectat la toate timpanele din lume, în toate limbile pământului, că această perspectivă este cel mai îndepărtat punct de ceea ce suntem şi cel mai apropiat de ceea ce vom fi, şi când vom putea spune că "suntem" atunci când vom fi, nu vom putea privi spre viitor decât în zare... şi-aceasta doar cu ochiul minţii. Vreau ca vocea mea ascuţită să scrijelească în membrana eterică următoarele cuvinte: "Fiinţa poate fi reprezentată de ea însăşi, dar niciodată definită de ea însăşi, întrucât, şi-aceasta doar prin puterea imaginaţiei, nu ne putem cunoaşte decât ca DEVIINŢĂ." Deviinţa curge în timp ca o lacrimă a nimănui pe obrazul tuturora.
Luigi Farao: Ete, fleoşc!

replici din romanul În pregătire de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hmm... Ce-mi faci?! Tu chiar vrei să mă zăpăceşti, de tot?! Lia, îmi trasmiţi semnale contradictorii! Cum ai vrea să înţeleg ceva?
Lia: Luci, dacă se întâmplă astfel, e doar din cauza mea. Pentru că aşa e în mintea mea, totul e încâlcit, contradictoriu, confuz, dar nu din vina ta. Am să te rog doar să fii înţelegător cu mine şi să ai răbdare şi s-ar putea să obţii ceea ce îţi doreşti atât de mult, adică, prietenia mea. Şi nu-ţi dau speranţe false, nici nu te amăgesc... Doar ai răbdare! E tot ceea ce-ţi cer!
Lucian: Foarte bine! În cazul ăsta... Pentru a-ţi dovedi că nu sunt numai foarte îndrăgostit de tine, ci şi înţelegător şi răbdător, n-am să insist asupra subiectului, cel puţin deocamdată. Reţine, însă! Te iubesc! Din tot sufletul meu! Nici nu există cuvinte prin care să pot exprima ceea ce simt pentru tine. Tocmai de aceea am atâta răbdare, pentru dragostea ce ţi-o port, de atâta timp; ea îmi dă forţa necesară pentru a putea răbda... Oricât va fi nevoie!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Suntem prieteni şi atât.
Dawson: Joey, ştii bine că nu e aşa.
Joey: Şi atunci ce suntem, Dawson? Mă oboseşte relaţia noastră. Ne petrecem tot timpul analizându-ne vieţile noastre neînsemnate de adolescenţi.
Dawson: Ştiu că noi cunoaştem prea multe cuvinte mari. Dar e un lucru bun să analizăm.
Joey: Dar nu ajungem nicăieri aşa. Nu ne face să mergem mai departe. Suntem în aceeaşi situaţie în care eram acum trei luni. E timpul să ne maturizăm, Dawson.
Dawson: Ştiu, Joey. Şi putem. Şi ne maturizăm.
Joey: Ba nu. E la fel în fiecare zi. Ne uităm la un film, de preferat unul de Spielberg, găsim legătura dintre film şi viaţă şi apoi ne batem uşor pe spate pentru că am fost atât de inteligenţi. Oricât de bune ar fi părerile noastre, lipseşte sinceritatea, Dawson.
Dawson: Lipseşte ceva.
Joey: Şi motivul pentru care am venit aici este că trebuie să mergem mai departe. Nu mai suntem copii. Şi nu o să mai continui aşa. Şi am crezut că ar trebui să ştii.
Dawson: Deci mergi în Franţa?
joey: Asta era. Dacă merg în Franţa!

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puţin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar că suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ţi se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu doreşte să şi le arate faţă de ceilalţi.
Lia: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama că am greşit. De abia acum realizez cât de mult am greşit... Uff... De fapt, nici nu credeam aşa ceva despre el, nu ştiu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog să mă credeţi!
Alex: Acum e prea târziu să-ţi mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poţi schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât să sperăm că perioada de timp în care el vrea să rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu ştiu cum ne vom descurca fără el.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!