Poezii despre indragostit zambet, pagina 6

Mă îndrăgostesc

ilegal de data asta
şi-mi vine să mă denunţ
postând un anunţ
pe facebook o fac
am avut un moment
de-mpotrivire ca un slab
de înger ce sunt sub povara
iubirii înmuiate-n ketamină

m-am îndrăgostit ilegal
şi iremediabil mă scufund
într-o melancolie
plină de hidre adăpate-n cerneală
aruncate pe stradă pentru o insolaţie
lângă un pantof roşu
de damă cu tocul cui rupt
plin ochi de fluturi albi

m-am îndrăgostit iremediabil

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana şi cana

Aş fierbe nişte vin, să-l beau cu tine,
Iubita mea cu zâmbet cu zâmbet rubiniu,
Să ne-ncălzim şi să ne fie bine,
Tu să zâmbeşti, eu fericit să fiu.

Dar fierb şi singur beau şi mă gândesc
La tine, ca şi când ai fi în cană,
Şi mă îmbăt şi vreau să te iubesc
Şi să ne vindecăm, rană pe rană,

De frig, de dor şi de singurătate,
Iubirea mea, deplină jumătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix îndrăgostit

Nu sunt cenuşă încă ard
sinucigaş de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
şi-un rug mai mic atât în pungă

Sinucigaş de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viaţă poate-o să-ţi ajungă
să fii şi tu odată-ntreagă

Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pe gard
şi lumea poate-o să-ţeleagă
nu sunt cenuşă încă ard

Sinucigaş de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

3 in 1

Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac şi zâmbesc căutându-şi parfumul
Sentimentele îmi stau împraştiate printre cărţile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Aşteaptă să le şoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii îşi extrage seva
Şi-mi înmugureşte pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbeşte căutând un zâmbet autentic.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic îndrăgostit

Nu te-am întrebat:
Pe care dintre noi o minţi?
Eu aş vrea să mă minţi numai pe mine
Pentru că ar fi mai înţelept.
Dar dacă ne minţi pe-amândouă?!
E mult mai grav
Te minţi şi pe tine!

Port în inimă două păcate:
Pe-al tău,
Că eşti într-o mare încurcătură
Şi pe-al meu,
Că ucid o poveste frumoasă.

Am încercat să judec logic
Şi am ajuns la concluzia că ea
Ştia de la început în ce poveste se bagă.

Tu eşti veşnic îndrăgostit!
Indiferent că sunt eu sau alta,

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ucis durerea

mai uşor decât mă aşteptam
era ultima tristeţe
de care sufeream
sărutul tău e un medicament
va ucide durerile mele
cu un surâs de la tine
îmi trece durerea de cap
mă tem că scăp de-o boală
şi dau de altă boală
un zâmbet mă vindecă
alt zâmbet mă îmbolnăveşte
aşa e şi cu sărutul
acum strănut ca o chitară dezarticulată
cârâi ca un pian fără clape
iubeşte-mă! fă-mi ceva!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet de copil

Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.

Când se naşte un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Şi de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinţi e o bucurie mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-mă cu al tău zâmbet

Învaţă-mă să te iubesc,
îmbracă-mă cu al tău zâmbet,
arată-mi prin a ta privire
că trebuie să te preţuiesc.
Promit să-ţi înţeleg dorinţa,
să îţi respect sufletul tău,
s-alung durerea, suferinţa,
să umplu tot ce este gol.
Atinge-mă cu-a tale braţe
fă-mă să simt al tău fior,
căci am nevoie de putere
să încălzesc sufletul tău.
Şi toate aceste sentimente
se vor aduna zi de zi
ca să trăim cu adevărat
iubirea noastră inconştientă...

poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri...

Când eşti îndrăgostit,
Faci din sărut şi-o îmbrăţişare... un stup al fericirii!
Spargi şi oglinda cerului
Ca stelele sa-ţi cada-n palmă,
Formând izvorul nemuririi!
Iar gândurile se transformă-n haită...
Doar lupi ce vor să se hrănească cu sângele ce îţi pulsează-n vene...
Iar inima îşi creşte ritmul
Lăsând frica să te cuprindă
La gândul că ce azi este frumos
Mâine se poate dărâma ntr-o clipă!
Şi chiar de se întâmplă,
Nu te lăsa cuprins de panică!
Nu trebuie să-ţi pui blazon în suflet...
(Biet rug îndrăgostit de-o umbră...)
Căci, chiar si Dumnezeu,
De-ar fi îndrăgostit, ar arăta ca mine!
Un mugure abia-ncoltit
Si nu cenuşă, atâta timp cat focul dragostei in mine mai mocneşte!
Atâta timp, cât orizontul mai desparte cerul de pământ.