in semn de multumire

Darurile Primăverii

DARURILE PRIMĂVERII

La fete, mame şi doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Şi coşuri de tămâioară.

Vin obiceiuri străbune
Şi "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeţi la mese gustoase.

Sănătate şi iubire
De primim cu prisosinţă,
Domnului spun mulţumire
În poeme de credinţă.

Spre a fi viaţa frumoasă,
Dragă şi îmbelşugată,
Când staţi cu cei dragi la masă,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea uneori obiceiul – semn de bătrâneţe sau poate nevoia de a se convinge că şi cele mai întortocheate gânduri pot căpăta glas - de a se retrage pe undeva prin grădină sau prin spatele casei şi de a vorbi singur.

citat celebru din romanul Moromeţii de Marin Preda
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum calităţile la nevoie se cunosc, cred că inteligenţa unei femei se vede mai ales în acea încercare, care este boala. Nimic nu e mai dezgustător decât o femeie proastă, bolnavă... Îţi aminteşte, fără înduplecare, că omul e făcut din maţe. Sunt unele din acestea care vorbesc despre metehnele lor, fără necesitatea unei confidenţe măcar... În tren, în tranvai, în vizită... "A, eu sufăr de multă vreme de rinichi." "Nu mai spune? Şi cum vine? Că eu am o piatră la ficat"... "Nu, la mine e numai băşica... şi la ovare, de la o sarcina..." Şi dau lămuriri despre aceste beteşuguri, cu o mulţumire de sine, ca de nişte performanţe.

citat celebru din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Adăugat de Nicolae Feraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laur: Şi-uite aşa iese un balamuc în toată regula... Şi te mai miri că trei sferturi din populaţia globului are probleme la mansardă (face semn cu mâna în sus).
Marina: Eu nu mă mir decât cum reuşeşte să ascundă celălalt sfert aceleaşi probleme...

replici din piesa de teatru Autorul, scenariu de Radu Herjeu (2005)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solubil

Când plouă, nu mai scriu, e poezie
Afară, nu la mine pe hârtie,
Ce s-a udat şi sfârâie, ca semn
Că arde numai pentru că-i din lemn.

De dorul tău, de ce mă rup în două
Ca un tăciune, când pe mine plouă
Şi de ce, negru, mă dizolv apoi,
De doru-ţi, când nu suntem amândoi?

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuile

S-au copt gutuile pufoase,
Prin care iarna semn trimite,
Ce luminează pe la case
Pervazurile-mpodobite.

Dulceţurile se aşază
Pe rafturile din cămară,
Gutuile au loc de vază,
Păstrat până la primăvară.

S-au copt gutuile-acrişoare
Prin toamne-aromitoare, lungi.
Spre zile pline de ninsoare
Sorbind parfumul lor ajungi...

poezie de Corneliu Vasile (1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ala (cu un început de disperare): Marco e prinţul meu! Înţelegi?
Lady Robinson (sentenţios): Linişteşte-te, Ala! Suntem singure... Singure, pe această insulă, înconjurate de ape adânci...
Ala: Apele nu înseamnă nimic pentru Marco! E suficient un semn al lui şi apele se vor retrage. Dragostea dă oamenilor puteri nebănuite. Marco poate orice. Tatăl lui e la guvernare!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Of, de mi-ar da Dumnezeu un semn, de mi-ar vorbi măcar o dată! Să spună ceva, orice. O propoziţie, două cuvinte. Să tuşească sau ceva.
Sonja: Bineînţeles că Dumnezeu există! Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui!
Boris: Chiar crezi că eu semăn cu el? Uită-te puţin la mine. Crezi că poartă ochelari?
Sonja: Bine, nu cu rame de-alea.

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul dansator

Pe stativul lui de lemn
Juca zvelt un papagal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Era destul să-i faci un semn
Pocnind din degete banal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Nu era nici un carnaval,
Nu-i trebuia un alt îndemn
Ci ca vedeta pe un val
Privind în jur cu aer demn
Şi bătea stepu-aşa solemn...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima aniversare

După ce ai murit, străinii din oraş
Au dus pe roţi cutia neagră de lemn
Afară-n dreptul ferestrei. A fost clipa
Când camerele, casa, ca la un semn,
S-au mărit. Spaţiul devenise grotesc, uriaş.

În acea prea lungă zi, dominant până la silă,
A fost spaţiul. Din acel moment, tot ce-am
Încercat a fost teama. Apoi roţile
S-au urnit, cutia a dispărut de sub geam.
A rămas camera – goală, rece, impasibilă.

poezie de Weldon Kees, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!