Poezii despre imbratisarea, pagina 6
Paradox
plăteam prețul unei vini închipuite
dar timpul ne-a răscumpărat
greșeala de a visa
visul se multiplica într-atât
încât părea peliculă arhivată cronologic
cu protagoniști neschimbați
ce individualizau deznodământul
fiecărei epoci marcante
memoria derulează mereu
secvențele acelui, undeva, cândva
în care secundele se zbat
în coincidențele stranii
al unui mâine întârziat
nimic nu poate dezintegra
îmbrățișarea imaterială al aceluiași întreg
cuprins într-un noi,
un emblematic paradox
[...] Citește tot
poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precum moartea
mi-aș dori ca îmbrățișarea ta să fie definitivă
ba chiar mai mult decât atât
o îmbrățișare de dincolo de orice criteriu
precum un extemporal la infinit
dat din postura unei clipe
știu că nu crede nimeni
dar prin îmbrățișări succesive
se leagă și universul
altfel cum naiba ar sta stelele pe cer ziua
fără să cadă printre nori
iar eu nu îți cer decât să accepți
că orice extemporal la îmbrățișare
nu se poate fără probă practică
oricât de dureroasă ar fi trecerea
în afara timpului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhia contrastelor
Sunt sunete-n tăcere, iar mișcarea
din neclintirea apelor pierdute
e-a cețurilor ce privesc, tăcute,
spre norii ce le-ar vrea îmbrățișarea.
Sunt zâmbete în umbra unei clipe
și lacrimi printre urmele de râs
falsificând un amărât surâs
ce, nevăzut, ar vrea să se risipe.
E oboseală-n ziua ce se duce,
dar e odihnă-n seara care-ncepe,
e neștiință-n tot ce poți pricepe
cu gânduri răscolite și năuce.
Că-i beznă sau lumina cea mai vie,
e neștiută împletirea lor
în echilibrul ademenitor
al unei lumi supusă-n anarhie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea îmi flutură între pleoape chemări
Ea îmi flutură între pleoape chemări
așa ca într-o legănare de aripi
discretă prin aer
pe o mare de un albastru curtenitor.
Într-o după amiază cu valuri cuminți
orașul este predispus să adoarmă.
Zilnic se întâmplă câte ceva-n tăcere,
nimeni nu observă o schimbare,
acoperișuri obosite de arșiță
strălucesc în adierea vântului din sud
și se așteptă îmbrățișarea serii-n răcoare
sub platanii înalți cu sărutul buzelor fierbinți
ce mă înoptează-n în iubirea ce-a fost.
. |
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă lăsa
Cu fruntea mea sprijinită în degetele tale
Alungi tristețea mea și lacrimile mele.
În ochii tăi tu aduni multă melancolie
Cântând îmbrățișarea ta c-o vagă melodie...
În jurul meu s-așterne singurătatea,
Dar văd cerul ș-aș vrea să-mi aleg o stea.
Chear singură de-aș fi pe a mea baricadă
Când alții vor capul să-mi cadă.
Și-acum, când cade seara din cerul luminos
Tu mă strângi lângă tine, urzind un vis frumos.
Îți spun, nu mă lăsa așează-mi-te-alături
Și ține-mi capul strâns ș-apoi să m-acoperi.
poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de păducel
Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână înghețată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce știi tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ți încălzesc
Sufletul.
Zgomotul orașului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara
Un câmp nesfârșit
Încearcă să ne adopte.
Apusul își trimitea razele roșii
Miros de iarbă
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gravitații în jurul iubirii
(soțului meu, cu dragoste)
zâmbetul tău iubite e răsărit de soare
în ochii căprui blânzi luminile se joacă
atracții sublime coboară-n inimioare
clipe de fericire nu aș vrea să treacă.
dansul nemuririi îl trăim amândoi
în trupuri e furtună de adrenalină
armonia timpului se împarte la doi
îmbrățișarea ta este tot mai calină.
ai fagure de miere și nectar în cuvânt
vorbele se strecoară în suflet profund
într-o beatitudine fredonez un cânt
în val de gravitații de iubire m-afund.
vise de împlinire au forme de vânt
alungă norii negri- în infinit pătrund.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare
Fiecare cu durerea lui,
Fiecare cu a lui poveste,
Steaua-și cere doar perechea ei,
Unui dor cine-i spune că este?
Cerbul este la cerboaica lui,
Tot ce este viu are pereche
Numai omul pare-al nimănui,
Dar ce spun e-n legea cea străveche!
Fiecare om este o taină,
Dacă n-ați știut, nici n-o veți ști,
Dacă i-ați dat pâine sau o haină
Voi în veșnicie veți trăi!
Dați îmbrățișarea necesară,
Dați din toate câte le puteți,
Nu lăsați vreun om fără iubire
Că primiți în dar cât șapte vieți!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!