iarna+de+gheorghe+dimitriu

Descântec de iarnă

Cerne-mă iarnă
Ca pe zapada
Ce cade sfioasă,
Steluţe în zbor.
Fă-mă curată
Ca pe-o colindă
Cântată în noapte
Cu tainic fior.
Cerne-mă-n sita
Mare şi deasă,
Să scap de tristeţe
De gânduri ce dor.
Fă-mă mireasa
Ninsorilor tale
Ce se topeşte-
În palme de dor.
Îmbracă-mă-n straie
De sărbătoare,
Pune-mi cunună
Din dalbele flori;

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriaşă văduvă agăţată de fereastra mea.

Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii şi-al focului
Camera mea e o grotă a aurului şi-a pietrelor preţioase:
Atât de catifelat e muşchiul, atât de groase tapiseriile;
Şi totul e plin de viaţă, şi-i cald, şi-i aşa plăcut...
Parcă aş fi-n interiorul unei inimi.

Acolo,-n alb, patul meu este imaculat şi vaporos
Ca o floare a inocenţei.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopţi negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopţi negre şi, totodată clare, eu nu dorm.

Şi te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că eşti bătrână,

[...] Citeşte tot

poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Şi frunze calme, leagănă pe ape
tremurător calvar de funigei.
Peste surâsul tău şi peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
Aprinzi pe buza florii care moare
sângele-amar, al soarelui învins.
şi cântul nu se trece-n întomnare
şi ochii tăi sunt beţi de necuprins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru rodul pământului în pâine,
Ţăranul a-ngenuncheat la icoane.
Rodnic va fi şi prin vremea de mâine,
De ruga voastră: Gheorghe şi Ioane.

*În memoriam Radu Gyr - poet, născut 2 martie
*După "Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!" - de Radu Gyr

catren de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă toată noaptea...

Se lasă toată noaptea-n mine
Şi iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Şi tu fugiseşi către altul...

Venise iarna între noi,
Şi ninge prin mine de ieri,
Rămaseră paşi tăi goi
Şi azi pecete-acelei seri...

Nu dorm... şi iar s-aude gerul
Din mine muşcă şi trosneşte
Şi parcă se răstoarnă cerul
Prin tot oraşul, mişeleşte...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era umed. Pica din ceaţă. Costel călca delicat pe trotuarul asudat. Traversă, fără canin strep să-i păteze pantofii sticloşi sau marginea pantalonului larg. Strînse pardesiul englezesc pe corp, potrivind gulerul la locul Iui cu o mişcare cochetă a gîtului. "Bine că nu e ger şi zăpadă!... Februarie!... Gata cu iarna!..." Trăsese la fit încă un an cu paltonul. La iarna viitoare, blană! Dacă o vrea Dumnezeu. Erau vreo doi ani ele'cînd dorea haină cu blana.,.

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

Din iarna acestui început de an îi aleg şi îi dăruiesc cel mai alb şi curat fulg de zăpadă.
Din primavara acestui an îi aleg şi îi dăruiesc o floare albă de cireş.
Din vara acestui an îi aleg şi îi dăruiesc un spic de grâu auriu.
Din toamna acestui an îi aleg şi îi dăruiesc o frunză de platan.
Din iarna acestui sfârşit de an, îi aleg şi îi dăruiesc frumoasa umbră albă a lunii,
căzută peste mâinile subţiri ale iubitei mele."

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Când totul e alb şi cenuşă,
Iar soarele-n doliu pluteşte,
Doar iarna – eterna mătuşă –
Din colţul de gheaţă priveşte.

Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câţiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.

Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp şi uitare,
Îşi cerne ecoul în unde,
Din văi şi poteci solitare.

E linişte iar şi e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu ştiu de ce, care sau cine
Paşii prin stele i-afundă...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinde spre iarnă

versuri câte şase
le aştern pe pat şi pe jos
am umplut toate cărţile goale
fişierele, cămările, zidurile şi inimile

clopoţei şi firimituri prin brazi şi lumânări
bomboane de ciocolată în ochii tăi aşa de calzi
să ne întindem pe jos şi să ne odihnim sufletele

ne pregătim de alb şi de stele
mănuşi şi fulare zboară pe cer
pământul s-a condensat în casa noastră
iarna coboară în paşi de fată

spune-mi o poveste
în inimă rămân mirajele
poleite cu ciocolată 85% extreme dark

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb de iarnă

Iarna, de-o vreme, mă duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate -
Trec singur spre seară pe ape-ngheţate,
Când fâlfâie, pe lume, violetul.

Paloarea, mutismul minează-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Şi-aştept în zăpadă... dar ce mai aştept?

Hau!... Hau!... depărtat sub stele-ngheţate...
În noaptea grozavă la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-ngheţate...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!