Epigrame despre focul iubirii, pagina 6

Cuprins de-o patimă nebună,
O strâng la piept, amorezat,
Ca-n focul dragostei să-mi spună
Măcar cu cine a votat.

Înzestrat cu o voinţă rară
Existenţei el i-a dat un sens...
Căci a ars mereu, a ars intens
Aprinzând ţigară din ţigară!

Distruge munca de o vară
Când focul peste lan se-ncinge
De la chiştocul de ţigară
Al celui care bea de stinge.

E-atât de plin de vervă când
Pe fumători îşi varsă focul,
Încât, tunând şi fulgerând,
Îşi frige buza cu chiştocul!

Focul dragostei nestins
Dintr-o dată s-a aprins!
Dumnealui o săruta
Şi duduia... duduia!

Adoptând tonul cel acru
Are-o patimă lumească:
De-i lipseşte focul sacru
El bea să se... încălzească.

Dragă colegule, în iarnă
Nu mai facem focul -n casă
Toată ziua stăm pe stradă
Să ne păzim de... nevastă.

Îşi căra bunicu-n spate
Lemne ca să-şi facă focul,
Azi nepotul nu mai poate,
Defrişat e în tot locul...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (19 septembrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Genţiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-15.00-~~ 11.99 lei.

Soaţa mea e cam nervoasă
Şi-o-nţeleg bat-o norocul;
Nu fac treabă, stau în casă
Nici măcar nu-i mai sting ''focul''.

Iorga nu-şi mai află locul!
Vreţi să ştiţi de ce-i aşa?
S-a jucat prea mult cu focul
Şi s-a fript cu... Tzigara!

<< < Pagina 6 >

focul iubirii