fluiera

Făcutul de cruci

Când m-am ivit se formaseră deja,
Nişte forme ciudate, concave...
Am sărit peste cal, că-n cer fluiera
Paşi peste tot, căptuşiţi cu potcoave,

De aceea tot duc, cum o merge,
Pământu-n răspăr la răscruci,
Tăcerea din patimi cândva se va şterge,
De-n lume s-o vinde făcutul de cruci!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marş funebru

Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand, intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.

Apoi, veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita-
Si urmari, pierduta, marsul monoton.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea în moarte

Văzduhul se strica dulce
luna era pe cer ca un pisoi
timpul îşi muta plânsul dintr-o odaie în alta
după aceea a venit curcubeul într-o ureche rămasă de la bunica
partea lemnoasă fluiera lângă şarpe
după aceea a plecat vremea într-un şchiop rămas de la cocostârci
– scriu pentru când va fi timp, azi nu e timp în lume –
după aceea cetăţile au ajuns nişte ciorbe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuată de dor

Inima biciuie neîncetat
Herghelia bătăilor
In liane de dor legat
De fluierul picioarelor..
Şi când cad obosit
Palmele te caută
Pe câmpiile fotografiilor
Să doarmă
In iarba buclelor..
Şi de vise trezit
In care eşti necontenit
Işi fluieră inima din nou
Armăsarele bătăi
Să le hrăneşti cu văpăi
Inhamate cu un ecou
Rămas ingălbenit
Pe fotografia de la piept
Tatuată sub pleope cu chipul tău..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of-tată

O stea... două stele... trei caise
se întoarce din fulger
cireada de vise
Trei brazi stau în rouă
scaune la masă
printre cruci se întoarce o mamă acasă.
Grauri bat cu silă clopotul în brazi
dintr-o bicicletă cad cireşe-amare
cu un an în urmă ne vedeam noi azi
te strângeam în braţe ca pe-o lumânare.
Fluieră ciocanul
cuie nu sărută
parcă ziua-i anul
parcă e bătută...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există singurătate

Nu există singurătate acolo unde un om

sapă sau fluieră sau îşi spală mâinile.

Nu există singurătate acolo unde un arbor

îşi clatină frunzele. Acolo unde o albină

găseşte o floare şi se opreşte,

acolo unde un pârâu oglindeşte o stea,

acolo unde - cu buze sfinte ţinându-se de pieptul

mamei sale -

doarme un prunc, nu există singurătate.

poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat mă străbate

un vis virusat de-un cântec naiv
eram un zeu cu râs alb spumos
pe străzile pierdute în razele
lunii căzute sub copacii somnolenţi
unde vântul fluieră a mirare
o capră albastră cu aripi crescute
îşi etala cărnurile sfârâind
ciudatul vis strivea urlete sub el
scârţie solul aproape selenar
cutremurat de flăcările desfrâului
păsările cerului trăgeau gloanţe
din ciocurile brusc întoarse spre trecut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Stau zeii abătuţi pe trepte boeme
şi suflete pufăie din narghilea
un înger cântă ciupind anateme
pe genunchi cu absenţă îi toarce o stea
cu razele ei ascuţite la pleoape
de oamenii cu privirea tocită
de bolta ce mintea nu o încape
şi-o doină se-aude în gând rătăcită
pe treptele casei sub via boemă
un tată fluieră din suflet absent
şi-o mamă ce umple curtea cu cremă
de plâns...
şi-şi coace-n cuptor
trecutul prezent.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşarea

străpung liniştea sângelui şi curge cu întuneric
trece prin haos
nu se întoarce nimic înapoi
întră pe porţile iadului

nu mai stăpânesc dâra luminii
totul se strânge-n valuri
apele nu mă găsesc şi caută focul
mă dor încheieturile anchilozate-ntre oase
prin care aerul fluieră descătuşarea

miroase a cenuşă risipită-n vânt
încep să bată clopotele-n dungă
ca la o moarte ruptă din cer
şi lăsată-n drumul altei lumi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!