eternitate. din

Dacă prin eternitate nu se înţelege durata nesfârşită, ci atemporalitate, atunci cine trăieşte în momentul prezent, trăieşte veşnic.

Ludwig Wittgenstein în Tratatus logico-philosophicus
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea justifică prezenţa divinităţii în tot ceea ce înseamnă viaţă, dăruindu-i Eternitatea ca un anotimp fără vârstă. Te recunoşti în această eternitate ca fiind existenţa celuilalt.

aforism de Camelia Opriţa din cartea Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 11-a din 25.04.1981-20.05.1981: 4. Precizare

Şi eu nu-ţi voi deloc, confrate,
Să intri în eternitate;
De vei intra, cumva-ntr-o zi,
Pe cine aş mai căsăpi?!

epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina are timpul său alocat; dar domnia nopţii este atemporală şi infinită - durata somnului este o eternitate.

citat din Novalis, traducere de Lucian Velea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii ar activa conform naturii lor umane, ar avea două căi: glorie sau asceză. Restul e biologie. Sunt căi prin care se realizează o integrare a vieţii în eternitate.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre eternitate

Deschide-ti inima spre lume,
Fereastra sfanta spre etern.
Acopera cu ea pamantul,
Cu fruntea sus si chipul demn.

Invinge teama si-ndoiala,
Deschide-ti sufletul spre cer
Celestul foc ti-arate drumul,
Din nicaieri spre efemer.

Si intre-aceste doua tarmuri
Invata sa traiesti frumos,
Dinspre neant inspre abisuri
Cu gand curat si cu folos.

Din viata ta sa soarba altii
Ce insetati sunt de iubire,
Le lasa zestre bucuria
De-a te urma spre fericire.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul

Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul,
Moartea, într-o noapte,
A oprit caleaşca şi mi-a cerut s-o-însoţesc
În Eternitate.

Am călătorit la pas – nu se grăbea de loc,
Iar eu am renunţat, din empatie,
La munca mea şi la răgazul zilnic,
Spre-a fi-n acord cu-a ei curtoazie.

Am trecut de şcoală, unde, în aprigi,
Competiţii se-încordau copii;
Am trecut de lanurile-aurii,
Am trecut de-apusul soarelui.

Sau, mai degrabă, ea ne-a trecut pe noi;
Cu roua, am început să simt un fel de frig în oase,
Rochia mea era mult prea subţire,
Acoperământ, doar şalul de mătase.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţie, zgârcenie şi dărnicie

Adună cât poţi că poate
Dăinuie-un pic după moarte,
Numai ia aminte bine:
Nu dăinuie pentru tine!
Doar ce dai altuia, frate,
Dăinuie-n Eternitate!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Doru Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!

eternitate

Eternitatea e sera în care se ofileşte Dumnezeu din începuturi şi omul, din când în când, prin gând.

definiţie de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Creştem
Insistent
Ca o stare
De necesitate
Cu orice
Ocazie
În pântecele
Unui timp
Hotărât
Şi categoric
Cum nu
Mai există
Altă comparaţie
Şi mai greu
De estimat
Momentul
Sublimării
Spre eternitate.

poezie de David Boia (6 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!