Poezii despre dusmani, pagina 6
Un pic de mov
Se pierde printre-atâtea veri de ceară,
Pe câmpuri împânzite de culori,
Un pic de mov, o lacrimă de seară
Modestă, printre-atâtea alte flori.
Ascunsă în lăcașul de sihastru
Sub platoșa-i de spini pentru dușmani,
Tânjește după roșu și albastru
De-a lungul nopților atâtor ani.
Mireasma-i delicată naște ură,
Doar macii se apropie, timid
Să îi ofere câte-o picătură
De soare-n arealul lor algid.
Și singuratic își petrece vara,
În alte anotimpuri moare-ncet-
O clipă violetă în Sahara
Uitată într-o viață de ascet...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La răscrucea dintre ani...
La multi ani și numai bine
S-aveți în anul ce vine,
Bani și vise împlinite,
Bucurii nemărginite
Cer senin si fericire,
Sănătate și iubire,
Norocul să vă zâmbească,
Răul să vă ocolească.
La răscrucea dintre ani,
Îngeri albi si diafani,
Să v-aștearnă cale lină
Spre un an plin de lumină.
Să vă mângâie speranța
De se va-nclina balanța,
Și pentru o veșnicie,
Clipa dulce să vă fie...
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astazi ne despartim!
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărțim
cum s-au despărțit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Așa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în gușă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem dușmani.
Între noi, lumea va sta nemișcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre de herghelii
Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
dușmani cu credința
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie și opinci
oprindu-se din când în când
și-n șoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgețile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinți
pline de arginți
pline de părinți sfinți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aici de mii de ani
Suntem aici de mii de ani,
O țară mică, râvnită de dușmani.
Statornici noi am fost de când ne știm,
Pe-acest pământ, atât de sacru și divin.
Noi n-am bătut la poarta nimănui,
Noi ne-am văzut de casă și copii.
De casă și copii ne-am ocupat,
Am fost poporul cel mai condamnat.
Istoria ne-arată cât de buni am fost,
Noi am muncit și ne-am făcut un rost.
N-am fost o țară mare, migratoare
Am fost o țară mică... De sine stătătoare.
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a scos pe gură prima poezie
La gura Altamirei un imberb iber,
probabil într-o zi... un fel de luni,
suspină versuri de a-mor și rugăciuni
blesteme-sânge-flori-lumină-nori.
Rostește poeziile cu pieptul plin
de vântul a-bătut dinspre ghețar,
șoptește: toți ai lui înmărmuresc
cu mâinile înfipte-n măruntaie
de capre, vite ori dușmani de-un car
de ani pierduți în calendare
despre care nimeni, niciodată,
n-a auzit bătrânii să vorbească.
Recită mândrul om cu tinerețea-i castă
învăluindu-l ca o blană jupuită
de pe copacul ce își lasă frunza în
ochiul primului poet să ruginească.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urătură din zona Voronei
Aho! Aho!
Ascultați măi frați români,
Tineri și voi, cei bătrâni,
Și voi, fete și neveste.
Ce vă spun, e o poveste,
Cum a fost și cum mai este.
Într-un suflet vă sculați,
Și sub pravila română,
Dați năvală-n spre Carpați,
Unde plâng copii și mame,
Unde frații noștri mor.
Mor strângând la piept, sărmanii,
Tricolorul țării lor.
Duceți-le mângâierea,
Ce-o aștepta de la noi,
Libertatea mult dorită,
Și păzită de eroi.
Sus, drapelul României,
Trece umbra lui Ștefan
Care merge cu noi astăzi,
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Rază de Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor înspre astral
spectacolul iernii-i pe scenă fermecată
arborii îmbracă fracul înstelat
atârn de raza stelei despicată
colindând cerul dragostei minunat.
întreagă natură e gătită de gală
vine noul an cu magii în piept
Hristos s-a născut în zodia regală
să conducă lumea cu spirit înțelept.
ne învață că frații mereu să ne iubim
să-mpărțim bucurii și celor sărmani
am dobândit cu crezul aripi de heruvim
azi trăiesc în rai departe de dușmani.
în sania cu reni zbor înspre astral
un curcubeu de stele zâmbește magistral.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga de destin II
Epuizantă așteptare spre Neant;
Slavă celor orbi, fără de lumină...
Mă curăț de ispite și de păcat
Când Moartea rănile mi le alină!
Și, plânge, plânge preotul din sat!
De taine nedeslușite viața e plină...
Mă uit în urmă, la tot ceea ce-am lăsat
Prietenii în dușmani vor să devină?!
N-am vrut la nimeni niciodată
Să fac vreun rău sau să trădez...
Las lacrimile-n miez de piatră
Ca îngerii trăiesc, plutesc, visez!
În fuga mea spre un alt destin
Se răscolesc cuvinte însângerate...
Spre Mănăstiri merg și mă-nchin:
Doamne, iartă-mă de singurătate?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!