drapel

Ziar

Ziarul tremură în mâinile sale fragede,
Încercând să îndure lipsa colţurilor rupte
Pe care le înşir în faţa ei ca pe nişte monede
Şi le privesc ca pe nişte informaţii corupte

-Plângi, draga mea, adevărul nu mai există,
Aruncă-l pe foc şi vom dispărea odată cu el,
Toţi, de la viaţa comunistă
Până la ultimul drapel.

Văd ziarul cum arde lipit de plită
Plânge căutând un adevar demn,
Sperând la o nouă viaţă unită,
Dar ea mai aruncă un lemn,

Un lemn plin de dorinţă şi ură
Pentru lume care, o dată, era pură
Şi care a sperat ca va lua o cotitură,
Întorcându-se la cea de mult căzută

[...] Citeşte tot

poezie de Căpăţînă Cosmin (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Căpăţînă Cosmin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel

Lume cu sufletul curat,
Cu mintea raze de lumină,
Ia bisturiu-adevărat,
Curăţă-l bine de rugină,

Dezinfectează-l şi-l încearcă
În rănile care-s adânci,
Văd tineretul cum se-mbarcă
În mersul veşnicului brânci.

Adu-l în sănătatea pură
Printr-un efort fără de risc,
Aşa încât lipsa de ură
Să fie tuturor câştig.

S-avem încredere-n sutana
Ce se ascunde între noi,
Să netezim cu grijă rana
Ce-a pus în suflete noroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul din nain

(după un vis real)

vei muri soldat exact cum scrie în carte
cu peniţa în bandulieră învelit de femei
pe care nu le-ai cunoscut şi nu le-ai iubit niciodată
şi imnul păcii cravată de pionier flutură
atârnată la cap ca un drapel pentru tot ce ai cinstit în timpul vieţii dar ai uitat
ai uitat
că omul e făurit din vise de un faur
spuneai că dacă mori nu vrei minuni ca fiul văduvei din nain
ci floarea de păpădie să-ţi fie aproape ca o răspândire de noi fără trup
de aceea te-am iubit
de aceea te-am părăsit
pentru nevisare eşti condamnat la nevisare
şi nu plâng
şi nu te învinuiesc
te-am părăsit pentru neplâns

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axis

Eu nu plâng după acte de identitate,
Or fi mai importante-n universul paralel.
Ştiu cine sunt! Doar asta are-nsemnătate!
Şi nu pun preţ pe cele ce-au zburat din carusel.

Adânc nu voi jeli după vreun lucru pipăibil
De-ar fi chiar trupul ce mi-a stat inel.
Regretul - doar o ţară exilată-n imposibil -
În portul meu - nicio corabie cu-al său drapel.

Nu voi cârpi clepsidre scurt-circuitate
Ci, precum vulturul ce-şi rupe ciocul său de-oţel,
Mă strâng în mine pe sub pleoapele uscate
Şi-accept să-mi germineze soare pe un cer altfel.

Eu îmi sunt ax. Îmi sunt deplinul meu acasă.
Nu plâng că nu mă vizitează neamuri. La castel
Nu îmi doresc suită abordând grimasă!
Iar forma lacrimii e aprobată numai la cercel.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Albă se făcu lângă pădure sălbateca inimă;
O, întunecată spaimă
A morţii, astfel, aurul
Muri în norul plumburiu.
Seară de noiembrie.
Lângă părăginita poartă a abatorului
Sta fata femeilor nevoiaşe;
În fiecare coş
Cădeau măruntaie şi putredă carne:
Blestemată hrană!

Porumbelul albastru al serii
Nu veni cu împăcare.
Întunecare chemare de trompetă
Străpunse umedul
Frunziş de aur al ulmilor,
Un drapel trenţuit
Fumegând de sânge,
Pe care în durere sălbatecă
Îl pândeşte un bărbat.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Wasson

Oh! Iarba udă de rouă de pe păşunea din Carolina de Nord
Prin care Rebecca se ţinea de mine plângând, plângând, plângând,
Cu un copil în braţe şi cu alţi trei alergând alături, plângând,
Prelungind despărţirea – eu plecam la războiul cu englezii;
Şi-apoi anii lungi şi grei până în ziua bătăliei de la Yorktown.
Şi-apoi căutarea Rebeccăi,
Pe care am găsit-o într-un târziu în Virginia,
Doi copii muriseră-între timp.

Într-un car cu boi ne-am dus în Tennessee,
De acolo, după nişte ani, în Illinois,
Pentru a sfârşi aici, în Spoon River.
Am cosit iarba bizonului,
Am doborât păduri,
Am ridicat şcoli, am construit poduri,
Am croit drumuri, am cultivat câmpuri,
Singuri cu sărăcia, cu calamităţile, cu moartea –

Dacă Harry Wilmans care a luptat în Filipine
Nu are un drapel pe mormânt,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de identitate a sufletului

Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, şopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Şi plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiţi de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ţinem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La monument

La monumentu-înalt de pe colină
Vin oamenii, sfioşi şi se înclină
Şi-n timpul anului, la sărbători
Depun pios, coroane mari de flori.

Aici se odihnesc viteji ostaşi
Căzuţi în lupta dată cu vrăjmaşi
Ce şi-au dat viaţa – viaţă de eroi,
Să vină vremi mai bune pentru noi.

Ei s-au jertfit, în lupta încleştării
Să apere pământul sfânt al şării.
De sub pământul înverzit, cu rouă,
Ei nu pot să ne mai vorbească nouă.

Doar monumentul spune către noi:
"Eu port istoria şi-ai săi eroi.
Sunt înălţat doar pentru amintire,
Prinos de jertfe, dar pentru cinstire,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie

Ascultai peisajul acustic al străzii
şi,-n unda fluviului ei frenetic,
îţi bucurai paşii;
o simplă plimbare de seară
cu dute-vino între rece şi cald,
urmele sunau ca nişte clopote-n transhumanţă...

Din toate punctele cardinale,
valuri de priviri migratoare
îşi reglau pupila după gesturile tale:
umblau pe dinăuntrul tău,
făceau raportul globulelor,
îţi ciupeau nervii ca pe nişte coarde de harfă...

Din toate părţile,
ca un fluid sentenţios,
se recompuneau ecouri care îmboldeau la rătăcire;
percepute ca un drapel fluturat
de presupuse fantome cu îndemnuri insistente...

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi soldaţi

Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marţiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către duşmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieţii,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munţii
Sau ca forţa apelor dezlănţuite forţând si rupând zăpoare.
Îţi aminteşti cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiştea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Şi că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!