dinte

Unii oameni ( pentru Eoin )

Unii oameni ştiu ce însemnă

să fii numită târfă-n faţa copiilor tăi
să n-ai bani pentru chirie
să n-ai bani pentru curentul electric
să n-ai bani pentru cărţi
să aştepţi pe holurile pline de fum ale Direcţiei de Protecţie Socială
să aştepţi doi ani pentru un control stomatologic la un dinte
să mai aştepţi alţi doi ani pentru a ţi se extrage un dinte (acelaşi)
să fii pe jumătate sugrumată de varice, dar să afli
că eşti a 198-a pe lista de aşteptare
să vorbeşti într-o banană dând interviu pentru o slujbă
să vorbeşti într-o banană dând interviu pentru un vis
să rămâi fără slujbă
să rămâi lefteră
să fii demodată
să fii fără prieteni
să fii în sprijinul sărmanilor lui Vincent de Paul *
să fii undeva în univers când vine omul cu laptele
(sorry, mămica nu-i acasă, e plecată zilele acestea pe Marte)

[...] Citeşte tot

poezie de Rita Ann Higgins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 august 1936

În casă-i sărbătoare (bunica totuşi plânge):
Vai! în gingia ştirbă - o seceră de sânge -
Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte.
Cât drum până la perla cea de minte!

Acum "vorbeşte" cuvinte multe: de-nţeles
Uşor în baby-esperanto, mai ales,
Adesea ocărăşte gargarisind în pripă
Silabe ce le schimbă-n lacrimi
Într-o clipă.

Ar vrea mâncare multă: cu două linguriţe,
În alternări de vâsle, să-i sature guriţa.
Guriţa buzunarul spre care duce
Totul ce poate să apuce.

Cine-i mai cuminte? Cine-i mai bujor
Şi conduce casa chiar din cărucior?
Cine este fraged ca un trandafir?
Şi ecoul spune: - Unul, Vladimir.

poezie clasică de Saşa Pană
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

Răceala a venit pe nesimţite:
A fost întâia oară un strănut,
Apoi au apărut în gât cuţite
Şi-acuma sunt blocat în aşternut.

Mi-s ude pijamalele şi patul,
Mă trec frisoane fără încetare
Şi nu mai conteneşte tremuratul
Şi nu mai e nimic ce nu mă doare.

Şuvoi din nări batistele-mi inundă,
Îmi curg şi lacrimi, mă săgeat-un dinte,
Urechile întruna mi se-nfundă
Şi of-uri scot când vreau să scot cuvinte.

Şi zac în pat, sperând că o să-mi treacă,
Să-mi fie viaţa cum a fost cândva,
Dar iată c-a venit şi nu mai pleacă...
Aşa cum a venit răceala ta...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă ţin tare şi-ncă nu mă las.

Rămase ascuţită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.

E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Şi umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă şi poticnesc printre cuvinte.
Şi chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdict

Oglinzi din pansamente sfinte
Brodează cerul dărâmat în noi,
La colţul străzii azi se vând plăcinte
Din betoane scorojite, moi...

Cumpărăm anafură şi sânge
Să burdujim prezentul colţuros,
C-un dinte şui o babă plânge
Că i-au căzut caninii jos.

Zâmbim în lacrima ce trece
Peste podeţul vechi, pe râu,
Umbra în valuri dă să-nece
Fusta cea cloşă până-n brâu.

Se văd oglinzile cum sapă
Imagini pline de amor,
O iapă mânzul îşi adapă
În loc de apă cu lichior.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Mă-ntorc din nou la pieptul tău
Mă-ntorc, cu gândul şi privirea,
Aşa cum m-am întors mereu
Şi-am scris aceiaşi soartă grea.

Doi îngeri negri am fost noi
Căzuţi cumva de jos în sus,
Şi am rămas pe dinăuntru goi
De-atâta dor cât am tot dus.

Tot iadul l-ai pictat pe pielea-mi albă
Încât, am devenit păcatul tău suprem,
Ce-l porţi mereu ca pe o salbă
Făr să ma-auzi când te tot chem.

Păcatul lumii-l port pe piele
Şi pe al tău îl port mereu în sân,
Din iad mă-ntorc cu alte iele
Să-ţi cânt şi-n beznă să rămân.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşarul

Un păpuşar mergea pe stradă
Păşind teatral spre absolut,
Cu ochii strânşi să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpuşă în trecut.

Din când în când privea-napoi
Şi îşi trecea prin plete mâna,
Să uite totuşi că au fost doi,
Şi inima le-a fost doar una.

Purta bocanci, era murdar
Şi-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toţi că-i păpuşar,
Dar şi-a pierdut păpuşa printre stele.

Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Şi a uitat, că acea păpuşă am fost eu!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Ne doare ura dintre fraţi,
Dar şi când suntem agresaţi
Şi dacă suntem amendaţi
De nişte pungaşi birocraţi

Ne doare dorul de sorginte,
Dar şi aleanul de părinte
Mai doare patima fierbinte
Pentru cele ce sunt sfinte

În fiecare zi mai speri
Să scapi de doruri şi dureri
Să uiţi şicanele de ieri
Să scapi de răni şi poveri

Ne doare că am fost seduşi
Şi că ne cotropesc intruşi,
Când ne atacă trepăduşi
Sau ne lovesc fără mănuşi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zbatere scurtă

De veacuri se luptă ce-i Rău cu ce-i Bine -
Un dinte ce roade adânc în destine
Şi-i suntem complice dormindu-i pe masă
Umplându-i pohtirea din gura greţoasă.

Mândria grotescă ne poartă departe,
Se umple lăuntrul de vise deşarte
Şi mila-i Acolo, în Ceruri, acasă
Şi-atât de săracă s-o-mbraci în mireasă!

Ne scaldă iubirea-ntr-o rază de soare,
Cu rele şi bune în trup care moare ;
Toţi puii-s cu pace cât stau în găoace,
Dar creasta se-nalţă şi Răul se coace...

Deasupra sunt stele divine şi-i lună
Şi ziua e soare ce ştie s-apună ;
Aşa e de veacuri şi veacul e-o clipă
Iar omul o zbatere scurtă de-aripă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bucurii şi amăgiri

Sufletul se-mbracă-n haina trupului
şi o foloseşte până la ponosirea definitivă
când nevoit o părăseşte.

Cu bucurii şi amăgiri îl trce prin întâmplări
îl mângâie în căldură şi frig,
Cu prieteneşti cântece ale inimii
ascultă glasurile de fiecare zi ale naturii,
adierea vântului în frunzişul pădurilor
zumzetul albinelor şi ciripitul păsărilor
în taina iubirii căutate.

Se-nfiripă mereu îmblânzirea durerii,
modul în care ne poate cuprinde
marea dragoste a cupelor pline de mister
cu o neprecupeţită patimă de dăruire
a împlinirilor aşteptate.

Nimic din ce am cunoscut
nu se preface-n miere şi lapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!