Poezii despre democratia este, pagina 6
Mi-e dor de el ...
Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n brațe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniștită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelișul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopții cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării și zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut și de taifun.
poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presupunere
Dumnezeu
A fost și este creatorul
Universului
Văzut și nevăzut,
În subordinea lui
Sunt micro și macro creatori,
Vorba lor a fost și este
Tunetul și tăcerea,
Bisturiu a fost și este fulgerul,
Clonarea este metoda luminii
De înmulțire
Specifică geniilor,
ADN-ul este unguentul
Uimirii,
Inima facerii
Toacă mințile noastre
Pline de întrebări.
Poezia iubirii
Este tot o presupunere?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
Minciuna este lucru rau
Care te arunca in hau,
Este un dusman periculos
Nu este frumos.
Nu folosi minciuna
Ca este ca si furtuna,
Aduce numai necazuri
La cooperatori.
poezie de Maricel Nechifor (16 august 2016)
Adăugat de Maricel Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de viață
Mi-e dor de viață ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viață ca cerului de soare.
Mi-e dor de viață ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viață ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceața care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbește de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numește frate,
Dar în gând plănuiește să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună și creștină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viață, limbă și de al său pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul Iubirii
Alegerea între bine și rău este de obicei destul de ușoară,
Dar să renunți la dragoste... nu știm cum se face.
Iubirea adevarată este un dar de la Dumnezeu, într-adevăr este Dumnezeu.
Dragostea perfectă vine de la El și numai prin rugăciune este obținută.
poezie de Camelia Oprița (2007)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seceta oglinzii
Ce este trist
Ce este foarte trist
Ce este cu adevărat trist
este că din scaunul meu
în oglindă
mă privesc alpinist.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret pe o frunză
Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te văd cum este
Am să plec, să văd
Cum nu te arată lumea
Și vin, să nu te văd
Cum si te arătă lumea
Ea doar oglindă este
A ceea ce-ți dorește
Să-ti dorești ce este..
La tine vreau ce nu este
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul vieții
Îndoiala este
Proza minții mele.
Credința este
Poezia inimii mele.
Aspirația este
Cântecul sufletului.
Realizarea este
Dansul vieții.
poezie celebră de Sri Chinmoy din Europe-Blossoms (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum este posibil?
Cum este posibil
Iubire de pe treapta mea,
Când îți doresc dragostea
Să-mi oferi dezamăgirea?
Cum este posibil
Să trăiești în vara călduță
Și eu în iarna-nghețată?
Cum este posibil
Să nu-ți amintești
De aroma dulce a cafelei?
Cum este posibil
Să nu mă dorești
Dup-atâtea ceasuri de iubire?
Sunt conștient
Că în viață
Primul sarut
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!