de parca te asculta eminescu

Luceafărul poeziei româneşti

În prea puţine cuvinte, de Eminescu amintim,
Şi-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiţi pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Şi-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei româneşti,
Eminescu e poetul, trăirilor omeneşti.
Cu el am ieşit în lume, şi-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoşească, am spus tot ce-aveam de spus.
Străluceşte-n veşnicie, precum zorii dimineaţa,
Luceafărul poeziei ne călăuzeşte viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Etern va lumina deasupra noastră
Mai mult decât o stea luceafăr sfânt
Incandescent lucind în und-albastră
Nepieritoare lacrimi de cuvânt.
Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor
Sămânţă-nnobilată cu cerescu'
Ca-n România să-ncolţească-n dor
Un binecuvântat popor de "Eminescu"!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.

Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.

... acum întregul Prut e o vâltoare,
Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru...
La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...

Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu,
- De neam c-o datorie şi de sânge,
Faţă de tine, bade Eminescu...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitari domnului Osoianu. Nu am ceva personal impotriva domniei sale. Mi-a placut.Nemultumirea principala e legata de rima Basescu/Eminescu si de [...] | Citeşte tot comentariul

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Şi de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste şi lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Şi după moarte poate ne vom întâlni
Şi unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Aşa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viaţa a iubit!

poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă - ne, ne mântuie
Din valuri ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară, Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului marilor;
Ascultă - a noastră plângere,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată, Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară, Marie!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Melancoliei

Eminescu file din poveste
poezie atârnând de stele
înapoi sau înainte este
un album de răni rebele

Poezie atârnând de stele
trece-mi viaţa pe curat
zilele cu poezii sunt grele
lung e cerul dar bogat

Trecând moartea pe curat
înapoi sau înainte este
Eminescu rege-adevărat
Eminescu file din poveste

Poezie atârnând de stele
cu tăceri Doamne rebele

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ascultă zborul, ascultă tăcerea...
Ascultă sunetul cuvântului...
şi murmură cu el în şoaptă...
E dorul tău sau al meu...
Ecoul a două strigăte, una şi aceeaşi chemare...
împletite undeva înainte de vremuri...
Urmează-i curgerea...
Urmează-ţi inima, în ea e singurul adevăr...
Şoaptele ei îţi arată calea...
Lumea nu le-aude şi chiar dacă le-ar auzi, nu le-nţelege...
Ascultă în tihnă...
Se aude un freamăt arzător...
Visele noastre fac punţi între pământ şi astre...
Între tine şi mine e un fir de lumină,
iar lumina n-are stavile...
îşi face loc prin orice fisură a zidurilor...
E o punte sprijinită pe nimic altceva, decât pe sufletele noastre...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea cuvântului

copiii nu ascultă
Părinţii
bolnavii
Doctorul
credincioşii
Biserica
politicienii
Alegătorii
bancherii nu aud
nici zornăitul monedelor
viramentele prin computer
sunt fără foşnet de bancnote
nimeni nu aude
Ţipătul
doar Poeţii îi ascultă
pe Poeţi
Atât

poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

(pentru Grigore Vieru)

Tu, măreţ poet al neamului român,
Ma faci sa imi doresc aicea să rămân.
M-ai învăţat să iubesc in lume ce-i frumos
Graiul, plaiul si sfatul mamei luminos

Si a rămas în urmă ta
Nemuritoare slova veche
Când dau in floare liliecii,
Apari pe cer, o Alba stea.

Acel Luceafăr des cântat
Ce seri întregi îl tot privesc,
Si un gând răsună neîncetat:
Tu frate eşti cu Eminescu.

Privesc sus, in serile târzii
Si parca as vrea la cer puternic să mai strig
De ce ne-ai părăsit pe toţi în frig?

[...] Citeşte tot

poezie de Catalin Sibireac (2019)
Adăugat de Catalin Sibireac
Comentează! | Votează! | Copiază!