Poezii despre cristal, pagina 6
Urare
Sunt albul dintr-un puf de omăt
Transfigurat pic de cristal
- De-mi dai căldura să mă-mbăt -
Din inima-ți ce-ai piedestal.
Dacă deschizi azi o ferestră
O să-ți pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră...
Mă voi topi-n urări cu sârg.
Îți voi da veșnic gust de viață
Din picătura-mi de cristal,
Topit de drag ți-aș fi povață
S-ai trai etern, de festival.
M-aș face magul să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos
La ea să poți să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre urări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre sfaturi
- poezii despre râuri
- poezii despre prezent
- poezii despre planete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Paharele
Când ți-am revăzut
Ochii,
Am risipit paharele,
Care le țineam în mâini.
S-au făcut țăndări,
Ajungând pe podeaua
De faianță,
Acompaniate
De un zăngănit de cristal,
Amestecat cu explozii
Asurzitoare.
Aceeași privire,
Plină de mister,
Cu care mă urmărești,
Fără să-mi spui
Vreun cuvânt.
Nici astăzi
Nu ai spus nimic.
Așa ai și plecat,
Împreună cu Ea
[...] Citește tot
poezie de Tatiana Afanasie-Crăciun din Podium de sticlă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre cuvinte
Tu taci
Tu taci, tu te-ai ascuns, tu pieri
Cu sculele și farmecele tale.
Te cheamă din biserici, din temniți, din spitale,
Și nu răspunzi durerii nicăieri.
În care loc, cu pila ta de faur,
Ți-ascuți tu fierăstrăul de cristal?
L-am ascultat vibrînd parcă-n migdal,
Parcă-n salcîm, în frunzele de aur.
Poate că noaptea mai ales, de tac
Și plopii rari și pasărea pribeagă,
Te-aud cînd timpul se dezleagă
Și de poveri, și de tictac.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre medicină
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
- poezii despre creștinism
Tăcere!
Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre secunde, poezii despre fluturi, poezii despre flori sau poezii despre cunoaștere
Sonetul ochilor păgâni
Mi-e timpul schimnic și autist,
Ca un cristal pe cer de rouă,
Când lacrime timide, plouă,
Pe un soroc impur și trist.
Tăceri se scaldă-n lună nouă,
Renasc amurguri de ametist
Și plânge sufletul de artist
În noapte, către ora două.
Miroase-a patimi și-a iubire,
A coapse-ncinse și a sâni
Ce vor a fi mereu, stăpâni,
Pe clipa de nemărginire
Mirabilă, ca o-mplinire
A ochilor și-așa păgâni.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sâni, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre ore
Orizont
În după-amiaza clară și amplă, cât plictisul,
când lănciile verii toride-s sfărâmate,
fantasmă-nchipuită de umbre-mi era visul,
cu miile pe șesul întins aridicate.
Amurgul plin de glorii, oglindă purpurie
era, cristal de flăcări, aruncând visarea
gravă-n nemărginirea antică din câmpie...
Iar eu, sonoră graba pasului ușure
simțeam, și mai departe simțeam, răsfrânt în zarea
însângerată, vesel cântecul zorilor pure.
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de Antonio Machado despre visare, poezii despre vară, poezii despre sânge, poezii despre muzică, poezii despre foc sau poezii despre antichitate
Ultima romanță
Cum dorm statui
în trupul alb din munte,
se auzi plângând
la templul poeziei
cântecul nopții.
După cădere
soarele zilei de 1 mai,
zgâriat la ochi,
sângerează în voie
cu lacrimi de cristal.
La curte...
dulce toamnă,
ploaia aduce ultima romanță,
o pată
pe ochiul cuvântului.
...joc divin
sub pomii înfloriți,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre sculptură sau poezii despre poezie
Rondelul dactilografei
Unește coalele agrafa
Cu reproduceri de Matisse
Pe care cineva a scris
Ce n-a-nțeles dactilografa
O vază de cristal. Garoafa
Și-un plic ce nu l-a mai trimis
Pe care cineva a scris
Ce n-a-nțeles dactilografa
Vă cer iertare. Mi-am permis
Să iau asupra mea și gafa
Cu semnătura și parafa
Sub care cineva a scris,
Ce n-a-nțeles dactilografa...
rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mașina de scris, poezii despre iertare sau poezii despre garoafe
Brevi finietur
S-a deschis sicriul toamnei
Și cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns și geamăt
Aspre, furioase vânturi.
Țăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spații,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfințit;
Ca o viață omenească
Se pierdu în infinit.
Și privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viața-mi pare-atât de lungă?''...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre moarte sau poezii despre infinit
22
Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
pășesc batjocoriți sub pământ cu pământ
cu viață răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunțând râsul lor
ca și cum nici n-au fost
nici nu sunt
și nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre batjocură, poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre râs, poezii despre libertate, poezii despre inimă sau poezii despre gură