Poezii despre citatul zilei de duminica, pagina 6
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminica umblă
Duminica umblă mohorâtă pe străzi
cu mâinile în buzunare.
În biserici e frig, lumânările nu ard,
îngerii sclipesc cu aripi frânte.
Dumnezeu a sigilat himerele oamenilor cu fruntea înghețată.
Mirosul de busuioc îndeasă în strane femeile în negru
și crucea nu ajunge nici în cer nici în pământ.
Azi se țese istorie de dimineață,
dorința e o rană deschisă pentru toți.
Victimele erorii scornesc speranțe false,
doliul neamului e prezent și dincoace și dincolo de Prut.
Lumina comună e sechestrată de mâinile jupuite de piele
și cele pline cu aur.
Pământul rămâne sub tălpi împărțit de istorie
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalog antistres
apă, aer, alimente, viață fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristețea
magice stele m-au scos din eres
mă împac cu iarna și cu bătrânețea.
câte bucurii mai sunt de cules
din lumea mare ce-și arată noblețea
apă, aer, alimente viață fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristețea.
greșelile trecutului cu iertări am dres
învăț de la îngeri să cultiv tandrețea
lumea s-o iubesc într-un mod expres
rai de curcubeie ningându-și finețea.
apă aer alimente viață fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristețea.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capătul zilei
la capătul zilei
atomii născuți în foc se domolesc
urmează o desfrunzire pe clipe de liniște
depărtarea rămâne la locul ei
agățată-n iluzii
materia inertă își recapătă viața uitată
și gustul de piatră
trecutul decupat înfrigurează secundele
făcându-le mov
cerneala se agită sub dansul luminii
lipsesc limitele gândului găurind pereții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un chip
Un chip la ceas de asfințit
un leagăn între veștedele frunze-ale zilei
o mireasmă de ploaie
fără pic de lumină
izvorul undei din adâncul apei
oglinda vie a oglinzii sparte
un chip în ale tăcerii balanțe
o piatră printre alte pietre
printre pâlpâirile ultimelor lumini ale zilei
un chip asemeni tuturor chipurilor pe care le-am visat.
poezie clasică de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Și clipele
Parcă ar visa
poticnind între noi
Duminica
poezie de Eli Gîlcescu (3 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
De prea multă lumină a zilei,
Se aprind licuricii,
Stele care sar comete,
Din noroi pân-la erete.
De prea multă stamină,
Cad storurile zilei,
Rămân afară,
Cu o mână, cu o cicoare...
Dar greul storurilor doare!
Nu mi-e de mine,
Nici de mână,
Ci de câmpul împreună,
Că întunericul îl plâmge
Și-un poem e scris cu sânge!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îți amintești duminicile
petrecute în pat, miracolul
trupurilor încinse?
acum, duminica
mergem la biserică
poezie de Abigail Greene din Fire Pearls: Short Masterpieces of the Human Heart (2006), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poema zilei
În dimineața însorită a zilei
lumina înflorește cu dăruire,
respiră cum copacii-n frunze verdele.
Apele curgătoare devin limpezi,
pietrele în inimi vorbesc,
târziul se scurge-n așteptare
ca o ispită-n dragoste.
Curajul se naște pe tăișul sabiei
cu o reverență
ca simbol al onoarei.
În crepusculul înserării divine
ochii se scaldă-n miraj,
vorbe nu mai sunt
decât mirabile culori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubim, să nu fim cinici,
Prefăcându-ne că nu,
Toate zilele-s duminici,
Iar duminica lor, tu.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!