ciob

Vis de iubire

iubeşte-mă femeie
o dată. încă o dată
în aşternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îţi cer
iubeşte-mă femeie ca marea
şi lasă-mă să pier pe braţe de dor
în astă lungă noapte
între ţipătul iubirii şi foşnetul suspinelor
iubeşte-mă femeie
sub frunze de arţar
un ciob dintr-un suflet curat
îţi dau azi în dar
lasă-mă să-ţi acopăr trupul fierbinte şi gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte şi şoapte
eşti sublimul iubirii, eşti dulce visare
eşti taină, eşti chemare
iubeşte-mă femeie, în mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel care sunt

Doamne, cât de puţin
seamănă acel care sunt
cu cel ce a fi mă doream...
Mă întreb în care răscruci
am tot pierdut din mine câte-un colţ,
pe ce cărări pietroase m-am tot fărâmiţat
şi-n care crânguri
printre falange visele s-au scurs?

Măcar genunchi pe care să se plece
ori mâini întinse-a rugi ori răzvrătiri
străinu-mi suflet de ar mai avea...
Până şi gura
o peşteră zidit-a devenit, iar ochii
doi stinşi tăciuni sub a trecutului cenuşă...

Cum te voi regăsi cândva şi cum
putea-vei să mă recunoşti,
un ciob
din amfora care eram odată?

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotarul timpului

- Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta şi rămâi
Să călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi

Vis al meu, ignoră-mi vina
De-a mă fi pierdut în larg,
Însă fără de lumina
Ce-ai legat-o de catarg

N-aş putea străbate gândul.
Vino, să întindem iar
Pânzele, când trece vântul
Spre al timpului hotar!

- Cerul meu la tine-n palmă,
Un ocean fără sfârşit,
Marea niciodată calmă
Şi un ciob de infinit

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm dintr-un ciob de psalm

Pe cel ce-l ţii cu lanţul subţire al privirii,
Măriri'-ar fi ispravă un plus al loviturii?
Cu cât mai mare-i ghimpul, mai mândri-s trandafirii!
Zic unii că iubirea e soră bună urii.

Culegător de perle din stih de atlantidă...
Tu ştii că floarea scoicii florind e morţii moarte?
Că focul, nu pământul, e jertfă-n cărămidă?
Cum n-am găsit în tine, măcar numai o carte?

Ceşti, idoli, porţelanuri, nu voi ca să te mustru,
Măcar un spin de viaţă, un freamăt spus pe chiclă.
Din zeci de-oglinzi, făţarnic, când te răsfaţă lustru',
La cină, chiar şi pâinea e meşterită-n sticlă.

Mă-mbată nebunia şi-n patimă viesparul:
De ce n-au spart ulciorul, şi-au răstignit Olarul?

sonet de Dumitru Ichim (26 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc, domnule Dumitru Ichim, pentru acest ciob de psalm de valoare inestimabilă! Am să păstrez "nu voi ca să [...] | Citeşte tot comentariul

Nu mă vei avea

În zeci de zecimale mi-ai împărţit tăcerea
Şi în fâşii de mare, cândva, m-ai aruncat.
Tu nu ştiai că ţărmul concav privirii tale,
De sidefii nisipuri mă ţine ancorat?!

Ai spart clepsidra vieţii în sute de fărâme,
Dar reformate-n tine, săruturile dor...
Ciob de oglindă - lacrimi... Acum mă-ntorc la tine,
Cu tine ca-ntr-o luptă-mi doresc să mă măsor.

Oh, nu, nu sunt sirenă! Nu-s îmbrăcată-n zale!
Privirea mea ascunde sclipiri chihlimbării...
Îţi este dat, pedeapsă, de-acum, misionare,
Să-ţi plângi nesăbuinţa în fiecare zi.

Îmi speli pierduta urmă... Un val te biciuieşte!
Ţi-ascunde-ntunecarea, iar tu te pierzi în ea,
Apusul ca o nimfă de vis mă urmăreşte...
Mă-ndrept către apusuri... Tu nu mă vei avea!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

Mă tulbură şi-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.

Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.

Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne întâlneam cu inima curată.

Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aştern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreţinute.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prognoza meteo

mâine voi fi acolo
indiferent de orice obicei al clipei
în ultima vreme m-am trezit mai târziu
pe malul unui râu ultimul vis în floarea vârstei
căuta un adăpost pentru sentimente
tocmai acum
când voiam să-i întind mâna
luciul apei ne-a înecat orice speranţă
de a ne salva nopţile
aici
natura poartă rochia de primăvară
croită de adieri ivite dinspre salcâmii înfloriţi

ascult horoscopul
viitorul găsit pare la fel de somnoros
într-un ciob de oglindă
în zaţul din ceaşcă văd numai cărări
înzăpezite, valuri de umbre cu spini,
din aburi şi fum zborul
păsările cerului cântă fericirea

[...] Citeşte tot

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-a creat Dumnezeu

Dumnezeu, când m-a creat,
a zis -drăguţul de el- că ar fi bine ca,
lutul meu să aibă o plămadă cât mai consistentă!
Aşa că, înainte de a trece la frământatul divin,
a chivernisit în covată, cu multă râvnă,
Cutia Pandorei, cu trei căpeţele de speranţă:
un cântar pentru jumătăţi de măsură,
un cuţit cu două tăişuri
şi un potir pentru fericire, cu gura în jos!
Dar, din lipsa obiectului muncii,
-norocul- aceste odoare sfinţite, vor fi rivalizat
atât de mult între ele, încât, după încăierare,
din fiecare au rămas numai nişte cioturi:
din jumătăţile de măsură, doar măsura;
din cuţit doar partea care secţionează fericirea;
şi, din potir, doar un ciob!
Dumneazeu, când m-a creat...

pamflet de Iulia Mirancea (15 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de duminică

Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exerciţiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine...
nu mai calc desculţă demult...
dar mă-ntreb, numai! unde se ţine
concursul de frumuseţe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu... alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos...

poezie din autor, Poezii de suflet (8 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul nerisipitor

— Cu cel ce nu-i decât un ciob,
cu un hoinar te bucuri, tată.
Eu ţi-am dus greul ca un rob —
şi n-ai fost vesel niciodată.
— Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aştept de-o veşnicie
ca să-mi slujeşti ca fiu iubit,
din dragoste, nu pe simbrie...

— Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viţă şi sub cetini.
Şi mie nu mi-ai dat un ied
ca să mă bucur cu prieteni.

— O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.
dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu prietenii, nu cu mine...

— I-ai dat inel împărătesc

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!