cinism

Omul care consideră că viaţa constă numai în procesul naşterii, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii, urmată apoi de moarte, este, cu adevărat, demn de o profundă compasiune. Un astfel de om nu cunoaşte speranţa, iar dimensiunea spirituală a vieţii nici nu există pentru el. Teoria lui dă naştere la frustrări, stagnare, cinism şi unui sentiment de disperare care duce la nevroze şi tot felul de alte aberaţii mentale.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conchid

Atâtea ierni am adunat
Încât voi deveni odată
Un simplu om,
Doar de zăpadă,
Din viaţă evadat.....
Copii râzând in jurul meu,
Mi-or pune ochii de cărbune
Fular la gât si nasturi verzi
Cu dorul largilor livezi
De mâine...

Si-aşa privind la bradul mic
Care la geam s-a înălţat
Îl iau drept cupă de cristal
Glazat...
Într-un decor ce-i străveziu
Încerc să dau un interviu
Fără cinism in zi de post
Nu ştiu de este cu folos,
Dar vreau ca să conchid

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducătorii comunişti au ştiut întotdeauna foarte precis ce urmăresc şi de ce au nevoie, demersurile lor fiind îndreptate numai spre realizarea unui scop lucrativ. N-au făcut niciodată niciun pas din mărinimie sau dezinteres; fiecare pas era calculat în modul cel mai realist posibil, "evaluarea" adversarului fiind făcută cu maximum de perspicacitate, de cruzime, de cinism. Pentru prima dată în îndelungata istorie rusească diplomaţia sovietică a lucrat ingenios, fără concesii, perseverent, impertinent, depăşind-o întotdeauna pe cea occidentală.

citat clasic din Marchizul de Custine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scos la hartă

cu scaunul medical generalul
se încruntă de aici îl aud
cum datoria îl trage de stelele
de pe umăr îşi plânge trădarea
meseriei de militar pus să mintă
nu-i vine să se ridice de pe taburet
colegii îl privesc de-acasă
vin voci din ceea ce-a rămas
din armata îngropată definitiv

scos la hartă îşi simte gura acră
plicul îl arde la onoare cu cinism
camerele puse pe el îl încălzesc
trebuie s-o facă cu ochii sticlind
ca pisica bătrână sare pe subiect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori în piatră

Cioplitori în piatră împotrivindu-vă timpului cu marmura şi dalta,
Voi, deja-învinşi în lupta cu uitarea,
Cunoscând bine că stâncile se sfărâmă, cronicile se pierd,
Pătratele literelor romane se erodează-n zăpoare,
Se rod în ploaie, vă hrăniţi cu un soi de cinism. Poetul, la fel,
Îşi construieşte monumentul ca pe o auto-persiflare;
Pentru că omul se va stinge, ţărâna cea voioasă va muri, soarele semeţ
Va ajunge-un biet orb, cu inima neagră:
Însă piatra a dăinuit peste miile de ani, iar gândurile dureroase şi-au găsit
Mierea împăcării în vechi poeme.

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori cinismul a fost salvator pentru mine. Cinism neînsemnând ticăloşie şi prostie, ci priză corectă la real. Trebuie să ai un spirit pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc şi stupid. "Gândeşte pozitiv!" Cum adică, să gândesc în mod deliberat fals, numai ca să am o stare pozitivă, care să placă cui şi cui să facă un bine? Trebuie să fii apt să priveşti realitatea exact aşa cum e, frumoasă sau pocită. Dacă nu asumi toate imbecilităţile care se află în circulaţie, dacă le demonetzi în gura mare, eşti considerat un om rău, un cinic, un imoralist. Dar tocmai acest "imoralism" este începutul unei vieţi etice corecte. Cine nu este capabil să discrediteze falsele virtuţi este un impostor pernicios.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinismul poetic lasă loc metaforei

cel puţin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot şi un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult decât indiferenţa
deşi oamenii se străduiesc să meargă mână în mână
ca dintr-o lipsă acută de orientare
sau poate este doar o nevoie ombilicală de a dansa
chiar şi atunci când îşi aleargă simţurile
ca pe nişte fluturi orbiţi de lumină
iar tu râzi ca o floarea-soarelui la lună
întotdeauna cu un milimetru mai mult
decât pot eu înţelege

oamenii se ascund mai tot timpul foarte bine
cel mai mult de propriul lor eu
iar faptul că uneori ne strângem mâinile
ca într-un sărut scăpat de acasă
e tot o formă de cinism romantic
între cântatul cocoşului
şi veşnica cotcodăceală de advertising

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuăm să auzim de la Statele Unite şi Europa occidentală că în Kosovo a fost un fel de caz special. Ce face acest lucru atât de special în ochii colegilor noştri? Se dovedeşte faptul că în urma conflictelor din Kosovo au rezultat atât de multe victime umane. Este acesta un argument legal? Legile Curţii internaţionale nu spun nimic despre asta. Acesta nu este nici măcar un dublu standard; este un uimitor, primitiv, cras cinism. Nimeni nu trebuie să încerce atât de grosolan să facă totul pentru a-şi urma interesele, numind acelaşi lucru alb astăzi şi negru mâine. Potrivit acestei logici, ar trebui să fie sigur că orice conflict duce la pierderi umane.

citat din Vladimir Putin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult timp m-am încăpăţânat să caut un om care să ştie totul despre sine şi despre ceilalţi, un înţelept-demon, dumnezeiesc de lucid. De fiecare dată când am crezut că-l găsisem, eram nevoit, după o cercetare atentă, să reduc din pretenţii: noul ales avea şi el câte-o pată, câte-un cusur, resturi ascunse de inconştienţă sau slăbiciune ce-l coborau la nivelul comun. Ghiceam la el urme ale dorinţei, ale speranţei - sau umbra câte unui regret. Indiscutabil, în materie de cinism avea lipsuri. Ce deziluzie! Şi nu-mi conteneam căutarea, şi totdeauna idolul momentului păcătuia pe undeva: omul era acolo, ascuns, deghizat sau disimulat. Am sfârşit prin a înţelege tirania Speciei şi am încetat să visez la ne-om, la un monstru pătruns pe de-a-ntregul de nimicnicia lui. Era o nebunie să-l concepi: nu putea să existe, luciditatea absolută fiind incompatibilă cu realitatea organelor.

Emil Cioran în Ispita de a exista, Furii şi resemnări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez de sinceritate

Nu-s cert, un fals de odeist,
Mă preamărind, preamărind neam,
Aşa de dorul lelii, în trist
Viclean... Ca laude să am!?

Şi-i plin în jur de narcisism,
Ce nici în Braille nu desluşeşti;
Că-n fond trădare-i cu cinism,
Nespunând la popor... Greşeşti!...

... Învăluind în nori de fum,
În ceaţă groasă, minţi răzleţe,
Fără călăuzit pe drum,
Îmbărbătând vini, nu poveţe?!

Mă dezic de orice fan, minciună
Ce preamăreşte-n ipocrit
Mizeria, crezutu-n lună;
C-o aprinzi şi-o ai cu un chibrit!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!