Epigrame despre cine-i omul, pagina 6

Aş spune că-i un înger... într-o doagă
Acest erou teatral, halucinant,
Numit în scenă Omul cu mârţoagă,
Iar pe şosele... Omul cu Trabant.

C-un om vrând să se compare
A făcut o constatare:
Cât de mare-ar fi-se pare-
Că tot omul e mai mare.

epigramă de Florea Ştefănescu (octombrie 2010)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, când de toate are,
Nu mai ţine Postul Mare;
Pentru omul cel sărman
Postul Mic e cât un an.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Distruge omul ca o turmă
În drumu-i fără de popas,
Dă-i Doamne mintea de pe urmă...
Dar nu în cel din urmă ceas!

Omul morocănos
Se dă şi orgolios.
El, printr-o falsă mândrie
Dă dovadă de prostie.

epigramă de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la cap pân' la picioare
Omul este arătos,
Cinstea, din păcate, n-are
Nici culoare, nici miros.

E încântat de-acest blazon
Primit de la Aristotel:
Omul e "Zoon politikon"!
Politicianu-i "zoon" şi el.

Omul care păr nu are
Trăieşte cu supărare,
Pe când omul cu chelie
Trăieşte cu... veselie!

epigramă de David Boia (12 mai 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia aminte la tăicuţa:
Eu în tine văd maimuţa
Ce-a părăsit pomul,
Nu văd, însă, omul!...

Artistul este-o minte-inovatoare
Omul deştept e-o minte sclipitoare
Omul cel prost-o minte de ruşine
În schimb politicianul... minte bine

<< < Pagina 6 >

cine-i omul