Poezii despre cafea..., pagina 6
Tablou
ai fost acolo
a rămas doar un chenar
numai un contur alb
papucii într-un colţ
o eşarfă căzută jos
o ceaşcă cu zaţ de cafea
totul este acoperit de praf
poezie de Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte jos
fă oamenii fericiţi încă de dimineaţă
pune o nară vioaie-n cafea şi în plus
zahărul direct din chisea
fă glume bune fă tumbe nebune fă poezie şi fă
infarctul mai târziu şi mai sus
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe seci
S-a pierdut în fumul de ţigară
gustul amar de cafea
al dimineţii.
Nimeni nu regretă
timpul împărţit la doi
al amintirii.
Numai surâsul uitat în oglindă
mai inventează fericirea...
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Câte un miracol bate la uşă.
Eu îi şoptesc: "Plurabella, păpusă!"
Ca un domn mă port, îi ofer o cafea.
Nici camera lorzilor nu străluceşte
cum străluceşte camera mea.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara,
am cunoscut o voce răguşită
şi-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,
să-mi mângâie privirile cărunte,
tristeţea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
şi să o ciup cu mâna de năsuc,
să cheltuim o noapte într-o viaţă
primită de la Domnul ca,, bacşiş"
şi s-o iubesc roşindu-se la faţă
când prind că mă priveşte pe furiş,
[...] Citeşte tot
poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de zâmbet
Dimineaţă,
A mea soaţă
(După ce aseară
Ne-am dat replici, iară
M-a făcut, din nou
Porc, măgar şi bou
Şi ne-am tot certat)
Azi m-a invitat
Fin, la o cafea!
Vin, dar... chiar aşa?
poezie de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor
Mergând prin noaptea dimineţii
Către aroma de cafea...
Un gând ieşi din umbra ceţii:
Eu sigur vreau, dar ea o vrea?
Şi calc pedala cu putere,
Văd semafoare tot mai verzi...
Ajung şi-mi spune cu plăcere:
Ioiii!... de ce mă enervezi?...
poezie de Sufleţel şi atât... (20 octombrie 2020)
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea
Te-aş invita la o cafea, iubire,
Dar nu ştiu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum şi doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.
Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăceşte astăzi, ca şi noi,
Tot neaflând un loc unde să-şi cearnă
Din ochii trişti, încă neplânse ploi.
Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi ştiind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.
De una şi de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.
[...] Citeşte tot
poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amaruri
neaţa, spuse ceaţa – spărgând
gheaţa încastrată încruntată dintre noi –
în curând
o să vrea să bem o cafea (?!) picurând
toate aceste amare amaruri de sloi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum nu
nu-l mai iubeşte cum îl iubea
la cafea
nu-i mai lipăie poezia
de dragoste, nu
îl încurajează să fie romantic
(?!) -
îi cere să spele
pe jos cu periuţa de minţi... cumva ca
într-un ce
naclu literar din lagărul de
de-conectare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!