biserica neagra

La o statuie de marmură neagră

Pe capul ce priveşte-acum spre stele,
Simbol de piatră neagră şi păcate,
Stă unicul însemn de puritate:
Prinosul alb al unei rândunele.

epigramă de Gheorghe Belei din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

gaură neagră

Gaura neagră este cadavrul unei stele imense.

definiţie aforistică de David Boia (19 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu prefer pe membrul de partid care se duce la biserică dar care este disciplinat în muncă, ordonat şi îşi îndeplineşte obligaţiile decât pe cel care nu se duce la biserică dar introduce dezordinea, indisciplina, haosul în societate. Aşa trebuie privite lucrurile.

citat celebru din Nicolae Ceauşescu (ianuarie 1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala are, la fel ca şi biserica, un fel de aură. Doar că nu de sfinţenie, ci de sobrietate. Fără a fi un templu, şcoala îndeamnă la respect şi rigurozitate. Împreună, biserica şi şcoala contribuie decisiv la desăvârşirea omului. Una îi reglementează relaţia cu Divinitatea, cealaltă îi modelează caracterul şi îl "împinge" mai pregătit în viaţă.

Mihail Mataringa (17 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi gânduri

Întunericul sufletului, răsfrânge în juru-mi întuneric,
Ziua e neagră, noaptea-I neagră, lumea-I neagră, iarba-I neagră, viaţa-I neagră,
Pentru mine demult s-a spulberat şi scruul visurilor mele.
Gânduri şi gânduri se iau la trântă şi-mi fură liniştea şi somnul.
Îmi fură tihna şi odihna.
Dar iată ă în negura vieţii mele apare o luminiţă ce mă-nfioară.
O, biată luminiţă,
Te vei duce şi tu pentru a face şi mai amară rămmăşiţa zilelor mele,
Te-ai hrănit cu himere,
Ai iubit în disperare cerul şi marea,
Fără să priveşti în jurul tău pe pământ.
Iată-te singur, singur.
E toamnă, toamnă, aproape iarnă.
Deschide ochii mari, trezeşte-te şi privşte altfel!

poezie de Lia Maria Gaşpar din Gânduri şi gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când Mântuitorul a întemeiat Biserica, ea a suferit mereu persecuţii. Altădată persecuţiile se făceau pe faţă, astăzi ele se fac în mod mai disimulat. Dar în prezent, ca şi în trecut, Biserica este mereu combătută. De aici datoria imperioasă pentru noi de a trăi, zi de zi, ca nişte catolici cu răspundere!

citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toţi, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. Pentru că a te preocupa de alţii este uşor.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. II - Trezire duhovnicească (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi.

citat din Părintele Vichentie Mălău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La biserica de piatră

la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni şi naturile sunt sfinte
creaţia Lui divină acum pot s-o înţeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.

săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica şi azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.

la corbii de piatră se adună turişti
înălţaţi pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifişti
ce construieşte timpul nimic nu desface.

la altar de piatră s-au rugat sofişti
s-au închinat îngeri, bine să provoace.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!