barbar

Briciul lui Occam

Împingeam orice indecizie până la paroxism
Gotic... şi femeie mi-e numele real,
În timp ce voi mă veţi numi veşnic, Haborym!
Prima oara ţi-am vorbit în franceză, cu un accent de curtezană
Aveam limba ascuţită şi mă plimbam pe jugulara
Dorinţelor tale întunecate, era un viciu fumat,
Puţin barbar, deşi nici tu nu-mi erai cel mai educat sentiment.
Mă priveai sceptic în toată stângăcia fără logică, dar gândită...
Zâmbeam, după mult timp, nici apă... nici vin.
Uneori noaptea, în oglindiri de apă sărată, îţi auzeam ecoul sufletului,
Călimara ta nu îmi ştia numele, dar striga răguşită
Therese, Therese... philosophe!
Puţin prea erotic pentru trăirile mele.
Sufeream de sindromul lui Stendhal, în fiecare secundă care
Îmi penetra gândul cu simpla iluzie a unei posibile prezenţe de... tu.
Te-am căutat prin romane şi lucrări nescrise, încercam să descopăr
Nu ştiam ce, dar ştiam că îmi trebuie
Acel ceva care se ascundea într-o lepră, care voia să îmi distileze uitarea...
Acum, într-un final pretins, cred că am început să uit să mai uit...
Mă transform în Praxilla din Sicion

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozele vampirului

Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!

Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul de aur

Pe o margine de mal,
Oglindindu-şi chipu-n val,
Stă copila de pescar,
Mai scrutează pân' la far.
Aşteaptă, dusă de gând,
Cu trupul ei prea plăpând,
Mult vestitul peştisor,
Sub un plaur plutitor,
Ca s-o scape de belea
Că tot mai rău sărăcea,
Ori să-i ia necazut tot,
Să-l arunce ca pe-un ciot.
Tatăl ei, bătrân pescar,
Înfruntând valul barbar,
Rătăcea prin ceaţa grea
Lăsată ca o perdea.
Spera să prindă la peşti
Mulţi şi mari, ca în poveşti.
Ocolind un nou ostrov,
Răpus, până la istov,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie mică şi foarte alintată

la ora nefastă, când trenul încărcat cu granate trece prin sângele dumneavoastră, dama de pică netoţii între picioarele sorţii citeşte (cu ceva dificultate) povestea aceasta în cafeaua cu lapte de urzică. inima de bezea ameţeşte, prostuţă şi grea, în odor de frăguţă, iar dânsa, drăguţă şi bosumflată topeşte o mărgea în apa vinovată de melancolonie, să îmblânzească floarea bolundă şi rea de begonie. dar amorul ştrengar este meşter măcelar şi despică barbar coapsa frăgezită în lichiorul amar de furnică, să o pape o pisică leneşă şi peltică. vai! căci poza din dubai, postată pe instagram, unde ea, apetisantă ca o shaworma de porţelan, ataşată de un don juan rotunjor şi bădăran, călare pe un merţan, fluturând nenumărate bancnote parfumate de yves saint laurent (să moară şi ultimul duşman) n-a primit decât un like. vai! suspină înecata în cana cu ceai de păpădie, anemia uşoară să-i fie. deşi într-un cancan se spune că un şarpe de mătase şi-ar fi făcut câteva case în sânul inuman de diafan, mustind de mirodenii păgâne şi tatutat cu şase şase şase, hashtag satan. până şi zeii îşi picură zorii printre buzele roze de dive maladive, la care ţintesc toţi muritorii fără pretenţii cognitive.
şi se mai zvoneşte că un poet de budoar, fără nicio buburuză în buzunar, ar fi decedat mortal, strivit de un poem incendiar, murdar de dulceaţă de chihlimbar, cu picioare fatale de muză mofluză. vai! ce coşmar!

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tac... şi tac...

Câtă tristeţe e-ntr-un bob de grâu, că se opreşte pâinea din dospit,
Când lacrima din cer e ca un râu, pe fruntea unui înger urgisit!
Cât întuneric curge dintr-un gând încarcerat în frici şi nerăspuns,
Când întrebări sunt multe şi-n pământ nu mai e loc de noi îndeajuns!

Şi câtă-nsingurare ne-a pătruns prin sângele contaminat letal!
Şi totuşi ne plimbăm de jos în sus şi totuşi noi sperăm paradoxal,
Cu moartea înfrăţiţi, în joc barbar, că viaţa doar în vis ne-. a mai rămas
Şi vom uita-n arestul glaciar, cum e să faci spre uşă primul pas.

Ce poate fi mai dureros şi crunt, să nu te poţi mişca în voia ta
Şi să nu-ţi însoţeşti nici la mormânt pe mama metamorfozată-n stea?
Şi vitregit de rămas bun şi dor, să te-mpietreşti, să nu mai simţi nimic,
Să pui pe lacrimă şi inimă zăvor şi toate astea la un simplu clic.

Se scurg minutele într-o lentoare grea, precum în mica moarte, fără rost,
Între pereţii caselor de nea, pe unde primăvara n-a mai fost.
Poemele se bat cu pumnii-n piept, oprindu-şi respiraţia-ntr-un gest
Apocaliptic. Lângă el aştept să bată clopotele-ntr-un ecou funest.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da capo al fine

De-a lungul catacombelor săpate
În visele granitului de ieri,
Eu retrăiesc legenda anonimă
A primilor martiri autohtoni
Şi-n lumea stalactitelor sonore -
Miragiu subteran de palmieri -
Desăvârşesc o Biblie-adnotată
De nesfârşitul şir de Epigoni!...
Sub bolţile de trei ori milenare -
Închis ca-n propriul meu mausoleu -
Transcriu pe pergamentul veşniciei
Ecoul preistoricului Vers,
Şi-n fundul catacombelor săpate
În visele proteicului Eu,
Prin glasul meu tălmăcitor de dogme
Vorbeşte parcă-ntregul Univers!...

Contururile şterse de-ntunerec
Redau viaţă vechilor Aezi,
Sub degetele lor imaginare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, III, nr. 1 (19 octombrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marşul...

Motto:"Marşul unionist în oraşul Bălţi, a fost suprimat de forţele patriotice consolidate ale ţării. Unionismul în calitatea sa de ideologie de anihilare a statalităţii moldoveneşti, trebuie să fie pus în afara legii", se menţionează într-un comunicat emis de PSRM.
Totodată formaţiunea susţine, că federalizarea Republicii Moldova este singura posibilitate de a preveni dezintegrarea statului.

După marşuri, petrecute într-un stil provocator,
După ce te-ai şters de sânge, de ce taci, iubit popor?!

Sau socoţi, că e mai bine pentru ţine să vorbească
ăştia care-s cu "divide*" şi "impera*" prorusească?!!

La un pol e "comandorul" şi tot ea- "popa Gapon*".
La alt pol - "Corbul" Tănase, - altă rimă cu Dondon

Între-aceste arhetipuri de pudoare indecisă,
Naţiune lâncezeşti – de la Nistru pân- la Tisa...

Naţiune care vii din adâncuri de Pleiade,
nuanţată să dispari între marşuri -cruciade?!!

Naţiune Tartarie, Decebal şi Eminescu, -
chiar ai irosit in fine tot ifosul -strămoşescu".?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (11 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuta

deasupra restaurantelor, molatica,
o boare vine seara din azur
si peste zarva de cheflii, salbatica,
stapana e precum un duh impur.

departe, peste colbul suburbiilor
si peste somnul vilelor tarzii,
luceste-abia covrigul brutariilor,
ravnit cu scancet de atati copii!

acolo, seara, colindand maidanele
trec fantii cu gambete smecheresti
si deocheati, la brat, isi duc cocoanele,
sporovaind nimicuri si povesti.

pe lac plang vasle scartaind frenetice
si tipat se aude de femei,
cand luna-n nouri coase-ntruna petice,
nepasator strambandu-si discul ei.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleksandr Blok
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş cu păru' creţ

Astăzi tata m-a-nvăţat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat:
- Tle' să zic o poezea
Si-am uitat-o, că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveţi s-o zic mai bine,
- M-ai prins pe picior greşit,
Meciul încă nu-i sfârşit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor...
- Căţelus cu pălu' cleţ
Fulă laţa din coteţ...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Te aştept permanent, fără niciun efort,
te aştept şi-ai să vii, chiar şi fără motiv.
Te închipui aici, mă săruţi ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăşi mor emotiv.

Iubim - sau înnebuniţi mai curând
de foşnetul frunzelor ce lipsesc din păduri -
sau din vina minoră a celor ce vând
năluca iubirii pe-un sărut fără guri.

Nişte draci cu chirie, nişte nervi de-mprumut,
ne aruncă frecvent într-o clipă de dor -
ai vrut totul mereu şi ţi-am dat chiar mai mult
ţi-am dat tot şi să ştii, nu mi-a fost prea uşor...

şi să plâng, de se poate, pentru tine frumos,
totodată să fiu şi cumva mai atent,
cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos
- plânsul meu poate fi uneori indecent.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!