arde

A înnebuni e omeneşte

Iubito cu ocazia minunii
ţi-au înnebunit iar sânii

Şi mi-au ars sinapsele
c-au-nnebunit şi coapsele

Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din şolduri

Şi-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul

Toată eşti o nebuneală
când răsai din noapte goală

Că mă-ntreb zău omeneşte
Dumnezeu nu-nnebuneşte

Răsturnând tot Universul
îmi înnebuneşte versul

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (18 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăşi, aprilie?
Frumuseţea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuţilor muguri somnoroşi.
Ştiu ce ştiu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii şofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificaţie ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncaţi de viermi.
Viaţa, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre nişte scări care duc nicăieri.
Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind şi împrăştiind flori.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Sunt zodia Peşti, îmi plac piercing-urile şi bărbaţii cu tatuaje.
Anderson: Ai venit aici cu părinţii? Aţi venit cu barca?
Joey: De fapt ne-a adus şoferul. Mamei nu îi place să navigheze. Nu îi place soarele. Se arde uşor.
Anderson: Iar tu?
Joey: Eu mă dau cu loţiune.
Anderson: Nu la asta mă refeream. Îţi place să navighezi?
Joey: De ce întrebi?
Anderson: Mă interesam pentru că vreau să te plimbi cu mine cu barca mâine.
Joey: Nu pot.
Anderson: Haide! O să-ţi arăt tatuajul meu.
Joey: Frumuşelul are un tatuaj?
Anderson: Dacă vii cu mine, o să afli.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoţu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, eşti deştept.
România este locul
unde apa arde focul.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoţu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte eşti deştept.
Aşadar,
România este locul

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu

Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
şi plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea şi lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
şi ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineţii
cu clipe pustii şi sute de ofuri.

Pustiu - o inimă rece promite iubire
şi scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
şi-n urmă a rămas o inima tristă,
ce aşteaptă iubire...

Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina (răsfoieşte nervoasă agenda): E criză, Mişule! Lucrurile se aprind mai greu ca înainte. (Lasă agenda şi începe să caute pe net). Să ne uităm pe net! Am aici câteva cazuri mărunte! Mai mult fum, decât foc... Uite! În satul Arsuri, comuna Pojaru, o claie de fân s-a făcut scrum...
Mişu: O claie de fân? (Dezamăgit profund.) Nina! Pentru un ziar de mare tiraj trebuie să ardă lucruri mult mai serioase!
Nina: Uite ceva interesant! A luat foc vila unui şomer, din Cartierul Primăverii...
Mişu: Şi a ars?
Nina: Din păcate, nu! Incendiul a fost stins imediat de pompieri...
Mişu (disperat): Şi nu mai arde nimic, nimic?
Nina (cu răutate): Absolut nimic! Focul a fost stins ca la carte! Pompierii şi-au făcut datoria...
Mişu: Dobitocii! Nenorociţii! Ăştia, cu tehnica lor modernă, strică orice ştire...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi o nucă şi-un covrig

Este iarnă şi-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Este rece şi-n cuptor,
Pe stradă, un cerşetor
Cu năsucul îngheţat,
Nu-i mai arde de cântat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu Moş Nicolae - parodie după poezia "Un altfel de Moş Nicolae" de Violetta Petre

Te-am aşteptat cu sufletul pe masă,
Am dus căţelul la bucătărie
Şi fredonam lasciv, cu voce joasă,
Când tu ai apăsat pe sonerie.
Ai apărut timid, cu sacu-n spate,
Aveai nu fes, ci-n cap o pălărie,
Având priviri profund interesate,
Când ai simţit mirosul de iahnie.
Mi-ai spus politicos o "Seara bună",
Şi ochii îţi luceau ca niste stele,
Dar nu visând o seară împreună,
Ci când ai dat cu ochii de chiftele!
Oftând, cu capoţelul descheiat,
Te-am invitat apoi să intri-n casă:
Visam să mă conduci, flămând, spre pat
Dar lacom, ai pornit-o către masă!
Ardeau în beznă două lumânări,
Era-ntuneric tare în odaie,
Dar m-a lovit un iz ciudat în nări
Şi-ai intrebat, grăbit, de am o baie.

[...] Citeşte tot

parodie de Valentin David, după Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"High tech"...

... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieşite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiţi de raze cum şarjele de laminoare,
ori plini de ţepi ca acele de brad cu vârf de gheaţă în stilete
şi păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanţe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoşei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agăţate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă şi epitete!...

... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmiţat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mişună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-şi amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din şansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moşteniri... şi-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...

rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!