Poezii despre apa credinta, pagina 6
Sunt un egoist fără credință
Sunt un egoist fără credință,
În oameni, nu în Dumnezeu,
Și fac tot ce îmi stă în putință
Să arăt că sunt cineva și eu.
Am o mare suferință;
Și mulți îmi repetă mereu,
Nu crede în oameni,
Mai bine crede în Dumnezeu!
Căci el este bun și mare,
Așa scrie în cartea sfântă
Grijă are de fiecare,
cartea nu știe să mintă.
Dar omul are două fețe,
Poate asta Dumnezeu nu știa,
Și nu are cine pe om să-l învețe
Că fățărnicia este o piază rea.
poezie de Vladimir Potlog (26 septembrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești idealul și credința
Seara cerul e plin de stele
Și-n seara asta privesc spre ele,
Sper să văd și steaua ta,
Ce luminează-n calea mea
Și mă plimbă-n visele mele
Cu parfumul florilor
Și freamătul pădurilor,
Mă plimbă-n varful munților,
S-ascult cântecul izvoarelor
Și uitându-mă la tine
Să văd valurile marine.
Energia ta puternică
Să mă poarte-n noaptea adâncă,
Să simt inima cum vibrează
Și sufletul meu înviază.
Că așa-mi alină suferința
Căci tu ești idealul și credința.
Și alungă ale mele amăgiri
Într-un caiet cu amintiri.
poezie de Eugenia Calancea (13 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astarte
când treci cu carnea lucitoare
prin încăperea sufletului meu
o sete lactee mă doare
tăioasă
profundă
mi-e greu...
totu-i statornic
poate sunt
blasfemice ulcioare zidite în pământ
credința însă
credința nu mai este
ascund la sân o tânără poveste
și ruga ce te-ntreabă
ce răspunde
și floarea-n care voi pătrunde
cum urcă cerul scara amăruie
cu amintiri din fluviul ce se suie
și înfioară găsita rătăcire
de sânge crud
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beethoven meditând asupra sunetului
Viețuirea într-un sunet
este egală cu credința
și putința de a viețui într-un sunet.
Viețuirea se poate prelungi
în funcție de credința nestrămutată
în acea viețuire.
Acolo te hrănești cu ecoul nesfârșit
al acelui sunet.
Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoției.
Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viață.
Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate și credință
Zilele se-întorc în nopți,
nopțile se-întorc în zile.
Viețile se duc din morți,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poți
ca să te întorci din morți.
Credința lor e deșartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viață, din moarte.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea cu credință trece
Ridică-ti capul obosit si aplecat
Din lespedea de piatră rece
Privește cerul s-a înseninat
Durerea cu credință ți trece
Nu te lăsa în negură atrasă
Iubirea să-ți fie pavăză mereu
Ridică ti ochii vei fi aleasă
Trăiește-n fericire si la greu
De esti lovită de o năpastă
Ridica te ființă ai putere
Calcă țărâna cu talpa apăsată
Nu ține seamă de o durere
Aleasă esti să duci iubire
Născând tu pruncii sănătoși
Transformă tristețea în iubire
Căci te așteaptă mulți ani frumosi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet împletit
credința izbăvește vijelii din gândire
formează umerii pe care se reazemă lumea
se clădește pe raze trece prin oglindire
doinește în adâncuri își cântă prospețimea.
iubirea întărește viața o face constructivă
răstoarnă discordii într-o baie de raze
în fiecare clipă e semnificativă
e fericirea cosmică trăită cu extaze.
iubirea e altarul universului sacru
cu credința împletește cuvintele în fraze
broderii sangvine când timpul nu e acru
și încălzește trupul cu valuri de topaze.
le port cu mândrie în lume le consacru
cu evlavie sfântă să nu cad în emfaze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături inefabile
trebuie să mă leg cu toată puterea de poezie
că de credința magică din univers
în ea prinde valoare și o fantezie
suferinței să-i aflu factorul advers.
trăiesc în lumea plină de erezie
dar și cu frumusețea ce ajunge vers
structura existenței- rădăcină târzie
ce poate să se lupte cu îngerul pervers.
un cântec vibrant născut din iluzie
e caldă mângâiere la care am convers
teama de rătăcire mă cheamă la trezie
înfiorări inefabile din factorul divers.
trebuie să mă leg cu toată puterea de poezie
ca de credința magică din univers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire și credință
Degeaba, în genunchi te rogi, într-o biserică creștină,
Dacă acasă când ajungi, prin fapte, inima-i haină.
Degeaba-mparți la cei săraci, cadou, în zi de sărbătoare,
Dacă, în rest, îți pare rău să dăruiești măcar o floare...
De furi, urăști sau umilești pe cel sărman fără de casă,
Vei arăta în caracter, partea umbrită și hidoasă.
Și dacă ponegrești în gând, vecin, prieten sau un frate,
Să nu te miri, când Domnul Sfânt, va face într-o zi dreptate.
De poți să faci un bine, fă-l, să nu aștepți recunoștință,
Aceasta înseamnă să fii om, să ai iubire și credință.
poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă, Doamne, cântec!
S-a născut o stea pe cer din veșnicie
Și-a primit chemarea sa
A primit și loc în galaxie
Viață ea ne-a dat
Și drum de urmat...
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Dă, Doamne, viață,
Dă, Doamne, nor,
Și ascultă ruga oamenilor
Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veșnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori
[...] Citește tot
cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!