angi melania cristea

Magnolia în care aşez visurile

Când am plantat magnolia în curte,
Cerul se apleca mirosul să-i sărute
Şi irişi se roteau în palma mea
Ca o cămaşă înflorită dintr-o stea.
Lângă magnolia înaltă şi bogată
Am repetat o moarte vinovată,
Şi dintr-odată în apus m-am risipit
Cu lumea de cuvinte ajunsă la zenit,
De parcă viile de grauri părăsite
Ar fi cuvinte vii şi răstignite.

În dimineţi mi-am potrivit prescura
Să pot cu mierea limbii a-mi atinge gura,
Iar pragul casei în umbră de magnolii
A devenit altarul cu îngerii, frivolii!
De-acuma lumea, fremătând ca un arţar,
Va fi amvon, postire şi altar,
Aşa m-am pus să făuresc la visuri
Şi în magnolie să le aşez, surâsuri,
Îndumnezeite de al gliei glas

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine (magia)

protest şi nostalgii hai-rupiste
casa cu pitici albaştrii
tu întotdeauna lângă copacul bine înfipt
logoreea ta demenţială
poet lângă pet şi nu se mai opreşte ploaia
decorativă

sunt semne că sub castani pensionarii
trag încă o toamnă
aripa lui Nichita ochiul lui mirobolant
numai eu ev şi euroalienare

poezia se predă altfel astăzi
când tinerii scriu din balansoarul lor virtual
zâmbete lângă biopsii
fluidul dragostei urcă pe cer în zig-zaguri

lumea cu trapezişti cântă la violoncel
homofobii ne taie respiraţia
partituri împrăştiate

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie. Azi

Respir dincolo de aerul lichefiat
într-o tăcere cât o calamitate
şi/nerambursabil/ timpul ne disecă...
Străzile se strâng şi se destind
de fiecare dată
când inima ta lipeşte afişe
despre o dragoste orbitoare
/frate, aici chiar trăiesc oamenii/

De aici suburbiile sufletului
par tot mai strâmte
şi nu este loc pentru echivoc...
Numărul 36 şi cele 55 de zile de carantină
amintesc de luna plină sub care
ai rupt frâna de mână
şi /ai văzut ai văzut/ s-au înălţat zmei
peste iordan

Parcă ne-am întâlnit în martie
şi/ înnebuniţi de sud/

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul-capuccino

anul acesta ploile de vară trâmbiţează ca un cocoş
cum deschizi fereastra ferigi uriaşe îţi invadează spaţiul şi cresc
până în ultimul cetrimetru locuit
altfel încât ai impresia că sufletul
s-a transformat într-un bolovăniş
ce te târăşte contra curentului
iar tu nu mai poţi smulge liniştea buruienoasă
din pavajul străzilor

te tot laşi aruncat de rafale pe cimentul oraşului-capuccino şi vezi toate mizeriile vieţii cum flutură
ploaia asta parcă este dusă cu pluta
trage de copertina blocurilor kaki cu ghearele lungi de zmeie a universului

eu strivesc ţânţarul insomniac care bântuie nopţile
şi bâzăitul lui umple valizele supraponderale
insinuîndu-se în acea porta-voce
ce nuepesilentiosniciodata
şi o iei într-o călătorie dincolo de zidurile minţii tale

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflul

Fii aici, rupe clipa, tendoanele ei albicioase!
Timpii lumii sunt în agonie... planşeul caselor
primeşte ploile firav,
tună...
Podul dintre eu şi obeliscul universului balansează; mai este atât de puţină lumină
în ceara ce se topeşte lângă sfinţi!

Poate va renaşte sentimentalismul, vei fi iar
în marşul lui azi cu nostalgiile tale,
un fel de pendul ce amortizează căderile libere.
Poţi să îmbraci copacii cu mâinile lui Manole,
să le zideşti coroana imaginară sau să transformi Anele în pereţi ai cerului.

Sub cupola uriaşă trecutul fluieră după destin,
câinii prezentului latră furibund iar tu, om-cu-pene-răzleţe
devii fusiform, longilin, îţi atârnă mâinile până
lângă moartea părintească
pe care o palpezi, aortă a unui suflet-pitecantrop.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micro-univers

Poeţii stau dintotdeauna în miezul cuvântului şi beau absint întinşi pe canapeaua portocalie.
Trag însingurarea din ţigara electronică apoi spun Nu! dezordinii mentale.
Ei par că vin din Arcadia,
dar noi ştim că le-am văzut aievea osatura fragilă ce se poate fractura uşor la o simplă respiraţie...

Am atins clavicula unui poet contemporan şi
i-am simţit aerul comico-tragic
din felul în care îşi îngrijeşte unghiile
incarnate, roase de proprii canini,
unghii cu care a zgâriat facturile plătite priority
post.

Cândva, poeţii lumilor viitoare, vor frânge scheletul vieţii mirobolant,
în timp ce timpul gândirii va fi în reflux.
Atunci nimeni nu va mai întreba despre întîiul om care a fragmentat harta limbajului
în micro-universe.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Submarinul politic

am învăţat să scriu
cu cretă colorată
şi să sar şotron

între liniile lui strâmbe
nu am reuşit să găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colţi
înroşiţi
care îmi sfâşie semenii

eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat şi brutal
prinde în malaxorul vieţii
victimele politicii stradale
căci, nu-i aşa, sub presiunea străzii
se naşte vântul libertăţii
şi poţi evada tu din tine

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holocaust

a plătit cu cele 7 vieţi de pisică
orele debutau tam-tam sau veneau de-a valma incendii
el nu măsura ritmul cu care aluneca spre holocaust
răzuia codul de intrare dar era imposibil să depisteze acel algoritm al supravieţuirii într-o bulă iluzorie

încălca regulile cu demnitate fiind un fel de ultraş al artei cuvântului
dar din regnul său niciunul nu i-a rostit numele de paiaţă Omul-licurici
cu toţii l-au crezut imaterial neînregimentat ideologic

eu am ştiut că Omul-licurici nu a trecut prin Piaţa Victoriei nu este soldat pe deplin
între tine şi lumeadevietuitori este o colonie de cuvinte
şi numai noi egO-urile putem falsifica gânditorii care din paiaţe ordinare vor devenii aleşii zilelor de hram

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul lumii

îmi şterg de crinolina nopţii
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toţi porii sufletul
ce-mi creşte-n palme ca o zi de ceară
la colţ de lumi tu bei acelaşi vin neutru
cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri şi staţii

scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porţi în pantofi
ai însingurat ferestre şi am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
îşi dezbracă orgoliile

de pe pe acoperişul lumii
privesc nopţile ca pe nişte poeme
de zile mari
şi nu-ţi scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălţimea sufletului meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibrato

oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă şi dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un şarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial

se lasă seara cu arici şi meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru

timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!