Poezii despre amintiri dintr-o calatorie, pagina 6
Astral
O ușă se deschide
și trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viață
crește peste iarba topită.
Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleiește aerul cu
zâmbete aruncate în stânga și-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deșarte.
O ardere cu iz de cer
curăță cămașa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de ființe și lucruri
o oarecare așezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub pașii grăbiți
spre astral.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoții
toate adunate
sau șterse de creier
dintr-un capriciu numit supraviețuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supraviețuiesc
ființei noastre
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Imperiul meu
este
acest dreptunghi
de hârtie
merg prin el
în vârful degetelor
să nu cumva să calc
fără să vreau
în țară străină.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești singura femeie dintr-o mie
(Cristinei)
Ești singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalță zborul de etern înfrânt,
Și smulge suflul putred din mormânt,
Cu râsul ei de fee- atât de vie.
Speranța ciuruită parcă-nvie,
Te simt zvâcnind, dar nu mă înspăimânt,
Ești singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalță zborul de etern înfrânt.
Amorul meu sfârșea de anemie,
Când l-ai resuscitat doar c-un cuvânt,
Și uite că îmi ești, tu, legământ,
Tu, dulce, furtunoasă acalmie,
Ești singura femeie dintr-o mie...
rondel de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușa neunsă
Mai știi
cum beam din ceai povești
cu biscuiți din brumă
de-o bârnă-n ochi ne sprijineam
zăpadă într-o urmă...
Și ne spuneam
tot ne spuneam
nimicuri sclipitoare
de ne striga și Dumnezeu
să nu vorbim mai tare.
Atât de doi și parcă mulți
chiștocul dintr-o vară
la deget ne frigeam desculți
poștind dintr-o țigară...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și azi mă scald în amintiri
Și azi mă scald în amintiri,
Și azi încă te mai iubesc,
Mi-e dor de-a tale dulci priviri,
Mi-e dor iubirea să-ți șoptesc.
De te-aș avea în brațe acum,
Ți-aș tăinui al meu amor,
Dar nu te am și mă fac scrum,
Iubirea mea de al tău dor.
Stau zile-ntregi și număr ore,
Număr secunda din minut,
Și mă întreb: "Când pot eu oare?"
Să ating chipul tău plăcut!
poezie de Răzvan Isac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flegmaticoi logoi
Obișnuiam să ridic un steag alb
peste rădăcina întrebărilor
dintr-o șa fumam un cal
dintr-o limbă un ținut la conservă
îl tăiam cu batista de pe țambal
și lapte stors din șoric de cărare
gros ca obrazul unui înger ștrengar
Doamne! Zi tu... de ce Dumnezeu
la cuptor de ninsoare
nu-și flutură măininile arse pe un ștergar?
De ce oare?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecute amintiri din Rai
Simt buze moi,
Simt sânul tău
Pe pieptul meu
Și între noi
Timp nesfârșit,
Rai dăruit
De buze moi.
Ieri m-ai iubit,
Ieri ne iubeam,
Azi stau la geam
Căutând uimit
Năluci de dor,
Ce trec ușor
În asfințit.
Iubesc trăind
Și mor iubind,
Mi-e viața-moarte,
Moartea-trai,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem făcuți mai mult din noapte
Suntem făcuți mai mult din noapte.
Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.
În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-acum înainte
De-acum înainte, obișnuiește-te să trăiești din amintiri,
din umbre de planete pierdute,
din norii care fug, din amintiri subțiri.
Obișnuiește-te să trăiești cu sila și urâtul
așa-ți va fi sfârșitul
cum ți-a fost începutul.
Poate nici nu mai ai mult, de altfel,
obișnuiește-te cu luna de oțel.
Tot ce a fost frumos s'a petrecut
cu cel care acuma este altul,
obișnuiește-te cu prăpastia și cu saltul.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!