am inteles

Născut

Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenuşii.

Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la ţărm.

Deci din ea a ieşit
în lume,
în neveşnicie.

Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.

Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet şi gata.

Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simplitatea acelei mici capele, în vocea copilei, în lumina dimineţii care scălda totul, am înţeles încă o dată că măreţia lui Dumnezeu se dezvăluie în lucrurile simple.

Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea literară ţi se iartă orice, dar nu şi acest dar otrăvit care este succesul. Am înţeles repede asta şi nu mi-am făcut iluzii.

Mircea Cărtărescu în Frumoasele străine (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate a trupului

Din tălpi până-n creştet
mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
şi eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliţi
din tălpi până în creştet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză şi

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Am înţeles
Că nu te pot ajunge;
E-atât amar de drum
În urma ta...
Când să te-ajung,
Încet se frânge
Şi ultima speranţă
Ce te caută...

Şi-am înţeles
Că nu mă poţi ajunge;
E-atât amar de drum
Şi-n urma mea...
Ar trebui să poţi iubi
Şi plânge
Pentru femeia
Care te-ar avea.

poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul

Am înţeles că bate ceasul
Să mă retrag în cuibul meu,
Să trag oblonul la fereastră
Şi să vorbesc cu Dumnezeu.

Să scotocesc prin buzunare,
Bucăţi de linişte s-adun,
Să pun cristalul în cuvinte
Ca-n rugăciunea ce o spun.

Cu sufletul descătuşat,
Cu picături din călimară
S-aduc aproape orizontul
Şi timpul scurs să nu mă doară.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeles

Am inteles, eşti meteoric
Sau zbori precum o frunză-n vânt
Zbârlită de un gând vremelnic
Peste o vreme, pe pamânt.

Te tot gândeşti cum în cădere
Loveşti de ai să poţi iubirea
Dar nu-i uşor când vântul pusnic
Îţi va şopti und' ţi-e menirea.

Tu te-ai gândi la o steluţă...
Ea e de sine stătătoare
Şi străluceşte unde-i locul
Pe bolta veşnic lucitoare.

Şi cauţi drumul îndărătnic
Să nu rămai mereu un platnic...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roscoe Purkapile

Mă iubea.
Oh, cum mă iubea –
N-am avut o şansă să scap
Din prima zi când m-a văzut.
După ce ne-am căsătorit, am sperat
Că-şi va dezvălui partea muritoare şi mă va elibera
Sau va divorţa de mine. Dar... puţini mor şi nimeni nu renunţă.
Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă şi dus am fost pentru un an.
Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,
Că m-am întors. Şi mă întorsesem.
I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca
Am fost capturat lângă Van Buren Street
De piraţii de pe lacul Michigan,
Ţinut în lanţuri, aşa ca nu am putut să-i scriu.
A plâns şi m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,
Şocant, inuman.
Atunci am înţeles că, de fapt, căsătoria noastră
Era un privilegiu divin
Şi că nimic nu o putea desface
În afară de moarte.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompletă...

Nu te condamn că eşti cum eşti...
Şi egoist şi evaziv...!
Dar, îţi condamn că risipeşti,
Ce ţi s-a dat... cu un motiv!

Nu te blamez că stai departe!
Şi nici că nu oferi nimic!
Dar puteai da parte cu parte...
Şi făceai mare, ce-a fost mic!

Nu îţi condamn nici caracterul,
Ce e mai mult alunecos...
Orgoliul întărit ca fierul...
L-am înţeles... dar păcătos!

Nu te condamn că m-ai minţit...
Deşi, minciuna-i păcat mare!
Dar, tare mult tu ai lovit
Într-un biet suflet... ca un soare!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Preston Burke: Care e problema ta?
Dr. Cristina Yang: Cunoşti trecutul tuturor. Al tuturor în afară de al ei. Şi eu o ascult. În fiecare zi, despre domnul Iubire, domnul Vis, domnul Problemă. Şi în singura zi în care am şi eu ceva de spus, ea dispare.
Dr. Preston Burke: Meredith, e vorba despre Meredith.
Dr. Cristina Yang: Ea nu ştie încă.
Dr. Preston Burke: Meredith?
Dr. Cristina Yang: Ea e persoana mea.
Dr. Preston Burke: Am înţeles. Şi dacă Meredith nu e de acord, ce se întâmplă?
Dr. Cristina Yang: Nu e vorba despre consimţământul ei, e vorba despre...
Dr. Preston Burke: Despre ce?
Dr. Cristina Yang: Dacă îi spun ei, atunci totul devine mai... Dacă aş omorî pe cineva, ea ar fi persoana pe care aş suna-o şi aş ruga-o să mă ajute să târăsc cadavrul pe podeaua din camera de zi.
Dr. Preston Burke: Oh, nu, acum compari pe cineva cu un cadavru. Mă retrag.
Dr. Cristina Yang: Ea e persoana mea.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!