albina

Surâsul tău...

În regatul florilor albinele
Au aripile unse cu miere,
Tu le admiri spunând poezii
La urdinişul stelar, cu plăcere.

Blândeţea îţi rămâne aripă
Pe raza încărcată cu lumină,
Dragostea lor împărtăşeşti
Sub crucea iubirii divină.

Mi-i dor de dor şi îndrăznesc,
În vaierul de maximă plăcere,
Să-ţi cer favoruri când tu spui
Că arzi în vise şi mistere:

Îţi cer un fluturaş şi o albină,
Şi inima, regatul, ce mă-mbie
Să te-nsoţesc acolo unde
Surâsul tău de miere-i poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de copil

Se minuna că soarele răsare
Şi că dispare iar la asfinţit,
Că luna ba e mică, ba e mare,
Că stelele lucesc necontenit.

Se minuna că marea se frământă
Şi că la ţărm talazurile mor,
Că pescăruşii-n ceruri se avântă,
Că norul e un veşnic călător.

Se minuna că floarea înfloreşte
Şi că albina soarbe-al ei nectar,
Că omul râde, cântă şi iubeşte,
Că Universul nu are hotar.

Viaţa-i părea frumoasă şi uşoară,
Simţea în nări parfumul ei subtil,
Se minuna de tot ce-l înconjoară,
C-avea în piept un suflet de copil.

poezie de Octavian Cocoş (15 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea roză de răsură

cochetez cu gândul tandru
că-s o floare de răsură
îngrădită de ghimpi aspri
lângă rugii verzi de mură!

bâzâită de-o albină
ce nectar vrea să îmi fure
mângâiată de un soare
lângă margini de pădure!

cu petale roze... fragezi
văd tot cerul ca-i albastru
şi mă tem de o furtună
care-mi pare un dezastru!

însă... soare străluceşte
vine apoi şi blânda lună
cineva sus mă iubeşte..
floare roză de răsură!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfat cu liniştea

Tresare luna, de pe canapea,
Fulgii zimţuroşi îmi taie timbrul,
Citesc liniştea, pe căt s-ar mai putea,
Dar nu o închid în al ei templu.

Ea e mult mai slabă: se ascunde,
O stropesc, şi - i cer mereu iertare,
Geamătul ei haric, cu mai multe unde,
Scade, geme, scade, şi geamătul dispare.

Iar tresare luna, stele sting curentul
Liniştii, ce zumzăie, ca o albină,
Cineva la cer şi- a regăsit versetul
Biblic, precum biblică e liniştea divină...

poezie de Lilia Manole (29 aprilie 2017)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragostea ta

Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.

Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.

Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica, mierea prelucrează (poezie pentru copii)

Mămica, mierea prelucrează
Şi mierea ei este gustoasă;
Copilul ei, încă visează
Şi creşte măricel în casă.

Ca o albină silitoare
Este mămica mea frumoasă;
Iar eu, nectarul ei din floare
Adus şi prelucrat în casă.

Dacă n-ar fi a mea mămică...
Nu aş avea nici vis, nici casă;
Şi aş rămâne foarte mică
Şi nici la chip... n-aş fi frumoasă.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de iarnă

În noapte zboară fluturi de argint
Şi trec prin suflet ţurţuri de lumină...
Un anotimp de albă muselină
La tâmpla clipei mele de granit...

Lipsiţi de libertate şi de tihnă,
În taina vieţii s-au înghesuit
Şi ne tot cheamă, oh, şi ne tot mint...
Cu toate astea nu au nici o vină...

Când liniştea în noi a adormit,
Şi vântul strange-n el ca o albină
Toţi anii mei, semn c-am îmbătrânit,

În albe rotunjimi de crinolină,
Ca pe-o mireasmă, iar, te-am regăsit...
Suntem un vis pe-a gândului colină.

sonet de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguriţa muşcă

taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îţi lunecă din linguriţă
pe buze în gură şi nu-ţi pasă
dacă are prea mult zahăr
beţia de arome pune stăpânire
pe creier şi te simţi
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic priveşti lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuning

A luat-o de soţie
După ce a aplicat
Sfatul ce, de prin pruncie,
Maică-sa i-a repetat:

"În femei, să nu te-ncrezi,
Căci, sub chipul lor fardat,
Nu ştii, maică, ce-ai să vezi.
Ia-o după îmbăiat! "

A lăsat-o să se spele
Şi-a privit-o mai apoi
Pe-ndelete, -n toate cele,
C-o figură de vulpoi.

Roşie-n obraji, c-o piele
Ca mătasea: fină-fină,
Ce să mai vorbim de-acele...
Mijlocel ca de albină,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!