agonie si extaz

Castaniu

Mirosul fin de castani
îl căutam în părul tău
iar chipul livid
mă privea în agonie

firul de iarbă
uita să mai crească.

pe sub unghii
siropul de castani
părea că dă viaţă...

(în gând pentru tine
sufletu-mi stană
răsuflă în bătăi)

poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nostalgii aduce toamna

Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de gura-ţi,
Câtă dorinţă de extaz şi cât de mult doresc să-mi fii?
Mă înfioară depărtarea şi peste frunze nu e umbra-ţi,
Să-mi amintească miezul zilei în miezul nopţilor târzii.
*
Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de mâna-ţi,
Să-i simt tandreţea de mătase ş-atingerea de catifea?
Mă înfioară depărtarea, când ziua-mi este fără ziua-ţi,
Ce surdă este noaptea asta, oricât i-aş cere să te dea...
*
Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de totu-ţi,
Ce fac cu toamna-mi fără tine... fără făptura adorată?
Mă înfioară depărtarea, ce doare pasul fără mersu-ţi,
Ce noapte fără de culoare, ce dor îmi e de tine toată!
*
Câtă dorinţă de extaz şi cât de mult aş vrea să-mi fii,
Ce nostalgii aduce toamna... în miezul nopţilor târzii!

poezie de Ion Apostu (1 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cui îi pasă?

versuri, aforisme... le citiţi pe gratis,
vă drogaţi cu ele, parc-ar fi canabis,
v-alungă durerea, în extaz vă lasă,
dar de cel ce scrie, oare cui îi pasă?

voi nu ştiţi că scrisul pe-autor îl costă,
vreţi doar o ieşire din viaţa anostă,
fără cheltuială, profitând întruna
de un suflet care-i uitat de Fortuna.

când intraţi pe Facebook, încărcaţi o poză
care să ateste viaţa voastră roză,
copy-paste sub poză - vorbe înţelepte,
ca să creadă alţii c-aveţi minţi deştepte...

care-i sensul vorbei, cine se întreabă?
câţi mai pot discerne într-o lume snoabă?
cine-i autorul? oare mai trăieşte?
cu sinceritate, cine-l preţuieşte?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu îmi luneci peste gând
ca o pasare bolnavă,
ca un corb zburând flămând
într-un pântec de epavă,
ca un lup pe o banchiză,
sub apusuri boreale,
ca şi sfinţii albi din friză
peste furturi de Graale.
Şi atunci te-nchipui iar,
dulce-amară agonie,
piatră rece de hotar,
care-mi zbori în veşnicie.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcănă şi zâmbet

Sunt zile lungi în care,
nu mă mai ştiu,
nu mă-nţeleg,
şi nu mă vreau!

Privesc fără să văd,
Păşesc risipindu-mă,
Respir agonie.

Poţi ghici atunci,
in cearcănă şi-n zâmbet,
nopţi lungi de insomnii,
nelinişti adormite...
şi renunţări tardive

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ninsorii

Albă linişte aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminţi din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliţi, încet se-aştern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul şi-a găsit odihnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PS. la gay

Eseu de drog în vena strânsă
Înfipt -un fir de embolie,
În dorul după vis, extaz-
Încercat pentru prima oară...
Aorta sângerând, pătrunsă
Se prăvălind în agonie,
Cu capu-n soare pe pervaz,
Ca-n somn adânc... aşa-ntr-o doară...

Un gay suav... trăgând să moară.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz al tristeţii

Nu secaţi, nu secaţi,
Lacrimi de veşnică dragoste!
O, cât de pustie, de moartă lumea apare

Ochiului ce-aproape uscat e.
Nu secaţi, nu secaţi,
Lacrimi de-amarnică dragoste.

poezie celebră de Goethe din Cântece
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz Angelic (Închin, sopranei Angela Gheorgiu)

Sunt tremur, în valvule-n cord, de semnale
Citite din cânt îngeresc în corale
Şi nu mor d-extazul morfinic de cântec
Ce-mi zguduie corpul, din creier în pântec.

Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz,
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz...
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă, în fineţi-capilare.

Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul, Big-Bang-ul de tunet,
Ce scade treptat, ca un fulg în relaş,
Prăvălit diafan într-un alto, în făgaş...

E cumulul-glas, tot ce-s păsări lumeşti
Unite-ntre timbruri, de vis, femeieşti,
Revărsând mii-fiori peste aule pline...
Răsturnând neajunsuri, în clipe divine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

sunetul timpului pe dalele memoriei
rostogolirea secundelor în cochiliile descărnate
şi zborul păsărilor desfoliat şi citeţ.
neregulate bătăile inimii cum se răsfrâng în oglinzi.
sunetul timpului pe capiteluri străvechi
sunetul timpului ce mă pândeşte
din viitorul îndepărtat
tristeţe clară
agonie castă...

poezie de Iulian Boldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!