Replici despre absolut, pagina 6
Jergens: Balboa, George Jergens. Luați loc, vă rog. Domnule Balboa...
Rocky: Puteți să îmi spuneți Rocky, domnule.
Jergens: Spune-mi Rocky, te reprezintă vreun impresar?
Rocky: Nu. Sunt doar eu.
Jergens: Rocky, am o propunere pe care aș vrea să ți-o fac.
Rocky: Să fiu partener în antrenamente?
Jergens: Poftim?
Rocky: Păi, sunt interesat. Știu că sunteți în căutare de parteneri de antrenament și vreau doar să vă zic că sunt foarte... disponibil.
Jergens: Sunt sigur că ești.
Rocky: Absolut. Să fac antrenamente cu un campion ar fi o onoare și, știți ce, domnule Jergens?
Jergens: Ce?
Rocky: Și nici nu aș lovi sub centură. Aș fi un bun partener de antrenament.
Jergens: Rocky, nu mă înțelegi. Propunerea mea e următoarea. Te-ar interesa să te bați cu Apollo Creed pentru titlul de Campion Mondial la Categoria Grea?
Rocky: Nu.
Jergens: Ascultă, Rocky. Apollo a văzut cum te lupți. Îi placi și vrea să lupte cu tine.
Rocky: Doar că, știți, eu mă bat în cluburi. Eu sunt un amator, iar acest tip e cel mai bun. Nu o să fie o luptă interesantă. Vă mulțumesc și apreciez gestul.
Jergens: Rocky, crezi că America e tărâmul tuturor posibilităților?
Rocky: Da
Jergens: Și Apollo crede asta. Și o s-o demonstreze lumii întregi dându-i unui necunoscut șansa de a accede la titlu, iar acel necunoscut ești tu. El te-a ales pe tine, Rocky. Este o șansă unică în viață. Nu poți să o ratezi. Ce spui?
replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mickey: Sunt aici ca să te avertizez că trebuie să fii foarte atent cu această oportunitate. Pentru că, după cum spune și în Biblie, nu o să ai o a doua șansă. Ei bine, ceea ce îți trebuie ție este un impresar. Un impresar, ascultă-mă. Eu știu pentru că sunt în tagma asta de 50 de ani... Am văzut de toate, absolut de toate. Știi ce am făcut? Le-am făcut pe toate. (Ține în mână, în dreptul feței, un bec aprins.) Uite, aici, la ochiul stâng, am avut 21 de copci. Am avut 34 la ochiul drept. Știi că am avut nasul spart de 17 ori? (Se uită la posterul lui Rocky cu Rocky Marciano) Știi, îmi amintești de Rock... Te miști ca el, ai o inimă ca a lui... Am atâtea cunoștințe, le-am strâns în cap, aici, pe toate și vreau să ți le ofer ție. Vreau să am grijă de tine, să mă asigur că toate porcăriile prin care am trecut eu nu or să ți se întâmple și ție. Nu poți cumpăra ce am eu să îți ofer.
Rocky: Am avut nevoie de ajutorul tău acum 10 ani. Acum 10 ani. Nu m-ai ajutat niciodată deloc. Nu ți-a păsat. Eu am cerut, dar tu nu ai auzit niciodată nimic. Cum e cu momentul meu de glorie, Mick? Tu măcar l-ai avut pe al tău. Eu nu am avut nicio glorie... Nu am avut nimic. Vrei să fii lângă ring și să vezi asta, nu? Vrei să ma ajuți? Hai, luptă cu campionul. Da, o să mă bat cu el... O să îmi pocească fața.
replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără și era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la mașina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziție mașina dânsului?
Maria: Mamă, parcă știați că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile mașinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la așa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la așa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenții...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată mașina directorului, una modernă? Așa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Și ce dacă, mamă? Se pare că directorul ține îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredințeze acea mașină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înțelegea cu părinții și a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninotchka: Tu ești ceva ce noi nu avem în Rusia.
Leon: Mulțumesc.
Ninotchka: De aceea cred în viitorul țării mele.
Leon: Da. Am început și eu să cred asta de când te-am cunoscut. Încă nu-mi dau seama despre ce e vorba, de fapt, sunt confuz, speriat. Fascinat. Ninotchka, mă placi măcar un pic?
Ninotchka: În mare, așa, nu arăți chiar rău.
Leon: Mulțumesc.
Ninotchka: Pupilele tale sunt suficient de albe. Corneea e într-o stare excelentă.
Leon: Corneea ta e de-a dreptul remarcabilă. Ninotchka, dacă tot ești așa expertă, spune-mi, e posibil să mă îndrăgostesc de tine?
Ninotchka: De ce trebuie mereu să aduci vorba de false valori? Dragostea e o denumire romantică pentru cel mai simplu proces biologic, sau mai bine zis chimic. Se vorbește și se scrie foarte mult aiurea despre asta.
Leon: Ah, înțeleg. Și cum ai spune altfel?
Ninotchka: Sunt conștientă de existența unui impuls natural valabil pentru toată lumea.
Leon: Și ce aș putea eu să fac pentru a încuraja un astfel de impuls dinspre tine?
Ninotchka: Nu trebuie să faci absolut nimic. Din punct de vedere chimic suntem deja compatibili.
Leon: Ești incredibilă! Ninotchka. Ninotchka.
Ninotchka: Vezi că te repeți.
Leon: Da, aș vrea s-o spun de mii de ori. Te rog să mă ierți dacă sunt un pic demodat. În esență, rămân totuși un biet burghez.
Ninotchka: Nu e niciodată prea târziu să te schimbi. Și eu am aparținut odată micii burghezii.
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ascultă-mă, te rog... Noi nu ne aflăm aici pentru a explora munții, peșterile, sau alte zone necunoscute ale acestei planete. Nu suntem exploratori.
Lia: Nu zău?! Atunci ce suntem? Eu credeam că exact exploratori, doar în asta constă misiunea noastră, nu?! Să explorăm necunoscutul...
Lucian: Nu chiar. Nu în totalitate...
Lia: Ba da. E destul de clar. Suntem aici pentru a descoperi lucruri noi, necunoscute. Asta-i menirea noastră.
Lucian: Bine. Poate ai dreptate în privința asta. Dar în cazul acesta, hai să plecăm acum. Vom veni altădată și vom explora peștera aceasta și alte zone necunoscute, dacă asta-ți dorești, dar nu acum; altădată! Mâine. Ziua. În alte zile. Oricând... Împreună cu ceilalți, nu doar noi doi, singuri.
Lia: De ce altădată și nu acum? Dacă tot suntem aici...
Lucian: Lia, n-am mâncat absolut nimic, de azi dimineață, nici tu, nici eu...
Lia: Și... Nu mai poți rezista puțin? Crezi că o să mori de foame, domnule comandant?
Lucian: Nu, sigur că nu, însă... Sunt și obosit, după atâta urcuș. Nu mă crezi? Mi-a ajuns pe ziua de azi. Tu n-ai cărat deloc rucsacul ăsta; e destul de greu, să știi.
Lia: Lasă, o să te odihnești destul după aceea. Mâine, toată ziua, dacă vrei și o să-ți revii.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De ce te-ai întâlnit cu el?
Lia: În primul rând, nu m-am întâlnit cu el, cel puțin nu intenționat... N-a fost ceva dinainte planificat. A fost întâmplător. M-am dus la un restaurant să servesc cina, am observat-o pe Sonya și m-am așezat la masa ei. Nu știam că ea-l aștepta pe fratele ei. Sid a întârziat puțin, am mâncat împreună cu ei doi, apoi am plecat, toți trei. Doar că Sonya s-a dus acasă, iar eu am rămas cu fratele ei; prin urmare, într-adevăr ne-am plimbat prin oraș, apoi el m-a condus până în apropierea camerei mele. Asta a fost tot. Ce vezi tu atât de rău în asta? Și de fapt, chiar nu eram datoare să-ți dau aceste explicații.
Lucian: Sigur, nu erai... Deci, nici măcar atâta lucru nu merit după tot ceea ce am făcut pentru tine?
Lia: De ce te legi de acest amănunt? Nu ți-am cerut eu să mă salvezi! Și sper că n-ai intervenit în favoarea mea doar pentru a-mi impune după aceea anumite reguli, pentru că n-am de gând să le respect! Nu-mi poți interzice să mă plimb și cu altcineva, cu oricine vreau eu. Și repet, nici nu-ți datorez explicații referitoare la modul în care îmi petrec timpul liber. Pricepi? Niciodată n-am să joc cum îmi cânți tu! Nu-mi poți impune nimic! Absolut nimic!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ești supărată rău pe mine?
Stela: Ar fi trebuit să fiu, însă se pare că nu pot. Și ce-i de făcut în situația asta, domnule comandant? Ce măsuri să iau?
Lucian: Deci, nu ești supărată?! Deloc?
Stela: Ți se pare ție cumva că aș fi supărată?! În cazul ăsta, e evident că nu mă cunoști deloc. Sper să nu afli niciodată cum aș reacționa dacă aș fi cu adevărat supărată, mai ales pe tine.
Lucian: Hmm... Sună amenințător! Iar în cazul ăsta, sper să nu aflu niciodată cum e când ești supărată. Mai ales pe mine.
Stela: Ar fi spre binele tău, frumosule! Și vreau să-mi cer scuze de la tine, dacă într-adevăr ți s-a părut că aș fi fost prea dură cu tine când ți-ai revenit, deși evident că m-am bucurat că ți-ai revenit, dar sper să înțelegi de ce am procedat astfel. Însă nici atunci n-am fost foarte supărată, deși puțin, da, pe moment, ceea ce era absolut normal, pentru că în ruptul capului, niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva, mai ales din partea ta! Am mari pretenții de la tine! Serios!
Lucian: Înțeleg... Nu trebuie să-ți ceri scuze. Având în vedere faptele, ai fost chiar prea blândă cu mine.
Stela: Și vezi, ce nu fac eu pentru tine? În loc să dorm liniștită, stau cu tine pe puntea principală, timp de patru ore, să te păzesc.
Lucian: Crezi că aș avea nevoie de pază?
Stela: Cu siguranță, da!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Deci, nu va fi nevoie să-ți spunem "domnule comandant" sau altceva de genul ăsta?
Lucian: Poftim?! Nu, absolut deloc, evident. Nici gând! Vreau să-mi spuneți în continuare pe nume, simplu, Lucian, sau dacă vreți, mai pe scurt, Luci; ar fi preferabil... Doar dacă nu vi s-ar părea mai convenabil să ne adresăm unul altuia cu formule de genul: "domnișoară doctor Stejăran", "domnișoară consilier Stancu", "domnule..." nu știu cum i-am putea spune șefului securității, Mihai...
Stela: Ah, nu, ar fi ridicol să ne vorbim astfel unul altuia timp de 13 ani.
Alex: Sigur; ce-ar fi cu atâtea formalități inutile? Și apoi, cum i-am putea spune lui Nis? "Domnule Kilometru"? Sau "Domnule Lungan"?
Nistor: Ce tot ai cu înălțimea mea?
Alex: Eu nimic, mă; ea-i prea mare.
Nistor: Și dacă tot veni vorba de înălțime, cum i-am spune acestei domnișoare, care-i mult prea scunduță; "domnișoara Piticanie" sau "Piticot", ori "Pigmela"? I s-ar potrivi! În cazul ei, nici nu poate fi vorba de înălțime...
Maria: Ce-ai zis, măi?! Ia mai taci! Și ia vezi, ai grijă pe cine numești tu "Piticanie", "Piticot" sau "Pigmela"!
Nistor: Oho, păzea... Se supără "Piticot"... Ce-i, pigmelo, vrei să te pui cu mine?!
Lucian: De ajuns! V-am spus clar că nu vreau certuri și voi deja ați și început.
Maria: Nu ne certam deloc.
Lucian: Sper.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Să înțelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând și indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi și ne va permite să facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuși de puțin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa; nu vreau să înțelegeți nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân același care am fost și până acum, indiferent că vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber să-și formeze orice părere dorește în privința mea, să tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înțeles, iar eu vă asigur că indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus și deja mă repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu același, nimic nu mă va determina să devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceți griji în acest sens, nu mi se va urca șefia la cap... Totuși, am să mă străduiesc să fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în fața voastră, deși îmi dau seama că nu vă pot promite nimic concret, căci nu pot ști dinainte ce ne așteaptă, însă voi încerca să vă fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei să ne faci pe plac, ce-ar fi să începi încă de pe acum și să ne lași să plecăm acasă; părinții ne așteaptă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De moment ce mi-am încălcat deja acea promisiune și astfel nu mi-am respectat cuvântul dat, nu mai contează, din momentul în care, fără voia mea, s-a întâmplat totuși. Acum mă poți acuza oricând că n-am cuvânt și nu-mi țin promisiunile, pentru că oricum nu-mi pasă. Și nu regret deloc că m-am eliberat de acea promisiune stupidă! Pentru că astfel pot face oricând asta...
Lia: Ah, Luci...
Lucian: Iar asta e foarte plăcut, cel puțin pentru mine. Și cred că acum poți adăuga în raportul tău despre mine, că, pe lângă faptul că sunt indisciplinat, incult, inutil și incompetent, mai sunt și neserios, n-am cuvânt, îmi încalc întotdeauna promisiunile făcute și mă comport în continuare necorespunzător față de domnișoarele ca tine. Grozavă caracterizare; sau groaznică. De nota 10, n-am ce zice... Halal comandant!
Lia: Off... N-are absolut nici o legătură cu raportul ăla afurisit sau cu faptul că ești comandantul nostru.
Lucian: Ba bine că nu. Orice are legătură și cu asta. Dar, așa cum am spus deja, nu mai contează deloc. Nu mă interesează dacă raportul acela va prezenta un om total lipsit de orice caracter, sau... Nu știu, depinde de tine, de modul în care-l întocmești.
Lia: Exact. Depinde de mine, deci nu mai presupune tu cam cum ar arăta acel raport afurisit. E treaba mea cum îl întocmesc. Și am eu grijă de el.
Lucian: Mda; ai tu grijă... Ce liniștitor! Foarte încurajator pentru mine.
Lia: Poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!