absolut

Iubitei

Nicicând pe lumea asta vreodat' nu s-a născut
Femeie-aşa ca tine ‒ frumosul absolut.
Nicicând n-a avut cerul albastru mai frumos
Ca cel din ochii-ţi mândri, la fel de preţios.
Nici buzele Venerei nu sunt ca ale tale,
Aşa de-armonioase şi-aşa de senzuale.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1991)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătuşa Julia

Mătuşa Julia vorbea celta
foarte repede şi foarte tare.
Nu îi puteam răspunde –
Nu o puteam înţelege.

Când nu era desculţă,
purta bocanci bărbăteşti.
Pot să-i văd piciorul puternic
pătat cu noroi de turbă
pedalând pe tălpigii maşinii de tors,
în vreme ce mâna ei dreaptă
trage firul parcă de nicăieri.

A ei era singura casă
unde mă întindeam noaptea
în întunericul absolut
al unui pat-cutie, ascultând
greierii cântând prietenos.

Ea era găleţile

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eminescu...

. vine-un alai întreg de somităti

să scuipe idealuri

să tulbure singurătăţi

de nemişcate valuri

vine alaiul disolut

crispând a zâmbet ura

sfidând Românul Absolut

esenţa noastră, Pura

ţin cuvântări a câtă oară

şi bat şi bat şi bat mătănii

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea zeului zburător

Înainte nu a fost absolut nimic
Deodata nimicul a adormit
si a început sa viseze.
Astfel s-a nascut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit si a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit si a visat
iarba si capre.
Iarba visând visul caprei
a nascut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii...
copii au mâncat iarba
si au crescut
Dupa aceea au mâncat si capra
si s-au facut mari.

Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să evadăm...

Să evadăm din contingent,
E-atât de cinic şi destinul,
Să stingem răul violent,
Să-i smulgem asprei vieţi delirul.

O linişte-neînduplecată
Ne-o aştepta la începuturi
Şi de dureri îngenuncheată
Voi străluci în zbor de fluturi.

Să traversăm neprihănirea,
Prin largul mării absolut
Şi să gustăm din proslăvirea
Eternului suav sărut!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram...

Eram şi carne şi pământ
Eram o şoaptă de pârâu,
Dar în contextul absolut
Rodisem într-un spic de grâu,

Eram iluzia compactă
A unui fapt redat în sine,
Eram renaşterea la vatră
Şi mai eram... gustul de pâine,

Eram probabil prin ispită,
-sub auspiciul de erată-
O viaţă tristă, risipită
În rame cu natură moartă.

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 septembrie 2015)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verificarea

vârfurilor degetelor se pot
verifica atingând diferite obiecte, chiar fiinţe vii.
acestea
cu viaţa bâţâindu-se-n ele
adorând a fi mângâiate orbeşte
înainte de a muşca. aşa
cu toată părerea de rău
unele senzaţii pot fi absolut neplăcute.
vor duce
poate la anularea mersului spre
o societate tactilă
a umanităţii rănite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec subţirel

iarna asta e pe ducă, ştii?!
ochii îmi sunt două văi pustii,
zmeie albe pier deasupra lor,
printre păsările incolor.

braţul stâng - o ancoră de lut,
îl tot trage înspre absolut
luna, prin inelu-i argintiu...
iarna asta e pe ducă, ştiu!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

APĂRĂTORUL MORŢII

Trimite, Doamne, moartea în concediu,
Că niciodată-n viaţă nu i-ai dat
Măcar o zi de tihnă sau remediu;
De ruşinoasă n-a solicitat.

Dar vrea, sunt absolut convins că vrea
Măcar un secol, două într-un mediu
În care să-şi trateze boala grea...
Ce e la Tine, Doamne, un concediu?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa - copilăria veşniciei

Nişte clipe de femei,
Dragostea
Care-a pus în slujba ei
Viaţa mea.

Veşnicie de bărbat
Am pierdut
Sau mai bine zis am dat
Împrumut.

Dumnezeu dacă eram,
Absolut,
Nemurirea mi-o vindeam
La minut.

Sau mai bine ţi-o dădeam
Pe nimic;
Jură tu că nu primeam
Un pupic!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!