Lance

Scott Smith (citind un bilet de ameninţare): "Harvey Milk va face o călătorie de coşmar către iad. O noapte de groază. Va fi înjunghiat iar organele genitale îi vor fi tăiate." Sun la poliţie.
Harvey Milk: Probabil ei sunt cei care au scris. Dacă vor încerca să mă omoare, voi primi votul popular şi astfel poate vom avansa cât e nevoie. De ce nu priveşti lucrurile din perspectiva asta?
Scott Smith: Ţi se pare amuzant? Uite!
Harvey Milk: E o glumă. Nu are ritm sau umor. E o insultă. (pune biletul în frigider)
Scott Smith: Nu face asta.
Harvey Milk: Dacă-l pui în sertar, o să devină din ce în ce mai mare şi mai înspăimântător. Acum e aici. Nu ne poate speria.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie vantul

Adie vântul printre ramuri şi ca o lance se zdrobeşte
De mugurii de soc albaştri care de dor s-au gârbovit,
Doar lujerii subţiri de aur îi dau putere şi el creşte,
Ca un balaur prins de vise ce pare iar c-a-ntinerit.

Adie vântul printre sălcii şi se sfărâmă regretând
Că n-a iubit şi n-a fost vesel ca o vapaie trecătoare,
Şi n-a fost trist şi nici durerea sa plângând
N-a cunoscut privind spre cer sau nici privind măcar spre mare.

S-a prins de poala lunii lucii când a văzut astăzi iubirea
Şi n-a putut să mai şoptească blânde cuvinte răsfirate,
Ca o mireasmă-şi duce dorul dar el mai simte azi privirea
Unei cadîne alintate care-l saluta de departe...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un răsărit de soare

un cavaler de tinichea
o mie de alte mori de vânt
şi doar o lance boantă
apoi
ca şi când aş putea picta timpul
între două inimi şi un zbor de libelulă
pe un cer oarecare
parcă niciodată de la un capăt la altul
doar atât cât îl pot cuprinde într-un curcubeu
dintr-o lacrimă aşez o mare la poalele munţilor
în faţa oglinzii albe dintr-o altă oglindă
strivesc sub pensulă toate valurile
să nu mai facă aiurea din munţi nisip
la urma urmei de banalitate nu a murit nimeni
până şi minunile ştiu asta

doar clipele care fac nemărginirea posibilă
sunt parcă din ce în ce mai puţin calificate
ca şi cuvintele acestea aşa de uzate
încât au nevoie de un miliard de repetări

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk: Mă numesc Harvey Milk. Astăzi e 18 noiembrie. Acest mesaj va fi difuzat doar în eventualitatea în care voi fi asasinat. În timpul uneia dintre primele mele campanii, am început discursul cu o frază care a devenit un fel de semnătură. "Numele meu este Harvey Milk şi sunt aici ca să vă recrutez." Dacă m-aş adresa unei audienţe oarecum ostile sau uneia preponderent heterosexuale, aş destinde atmosfera cu o glumă. "Ştiu că nu sunt aşa cum v-aţi fi aşteptat. Mi-am uitat tocurile acasă." Sunt perfect conştient că luptând pentru drepturile homosexualilor, am devenit o ţintă pentru cei nesiguri, cei speriaţi, cei cărora le e frică. Există mari şanse să se întâmple asta, pentru că în San Francisco s-a dărâmat zidul unei imense prejudecăţi.

replică din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk: Hei, îmi place cum îţi vin pantalonii... De unde eşti, puştiule?
Cleve Jones (râde): Îmi pare rău, bătrâne. Nu mă interesează.
Harvey Milk: Sunt Harvey Milk. Candidez la administraţie. Cum te numeşti?
Cleve Jones: Cleve... Jones.
Harvey Milk: Ei, bine, dle Jones, vă invit la sediu să vă înregistrez.
Cleve Jones: Pe dracu'! Alegerile de orice fel sunt nişte parade burgheze nenorocite.
Harvey Milk: Chiar aşa? Să înţeleg că ieşi la parade pe Polk Street?
Cleve Jones: Dacă am nevoie de bani... Dar îmi aleg cu grijă clienţii.
Harvey Milk: Încă ceva, înainte să pleci. Cum e să fii un homo tânăr în Phoenix? Ţi-ai luat multă bătaie?
Cleve Jones: Mi-am inventat o boală la plămâni ca să scap de orele de educaţie fizică. Da' ce eşti tu, psihiatru de stradă?
Harvey Milk: Uneori.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk (răspunde la telefon): Scotty?
Paul: Îmi pare rău, dle. Am citit despre dvs în ziar.
Harvey Milk: Îmi pare rău, nu pot vorbi acum.
Paul: Dle, cred că mă voi sinucide.
Harvey Milk: Nu, nu vei face asta. De unde suni?
Paul: Minnesota.
Harvey Milk: Mi-ai văzut poza într-un ziar din Minnesota? Cum am ieşit?
Paul: Părinţii vor să mă ducă mâine la un spital. Să mă vindece.
Harvey Milk: Nu e nimic în neregulă cu tine. Ascultă-mă ce-ţi spun: urcă-te într-un autobuz şi mergi până în cel mai apropiat oraş – Los Angeles sau New York sau San Francisco, nu contează, numai pleacă. Nu eşti bolnav, nu greşeşti cu nimic iar Dumnezeu nu te urăşte. Pleacă!
Paul (plânge): Nu pot. Nu pot merge, dle.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există aşa numitele "3 cutii ale vieţii": Prima cutie este şcoala care în mod normal durează între 12 şi 16 ani. A doua cutie este munca, ce durează până la retragere. A treia cutie este ultima parte a vieţii în care trebuie să te bucuri de ce ai realizat. Problema cu acest stil de viaţă, pe lângă faptul că rişti să urli de nefericit în ultima perioadă a vieţii, este că nu mai e valabil. Trăim într-un mediu economic super dinamic şi în medie se schimbă cam 4 cariere de-a lungul vieţii unui om muncitor. Iar ritmul va creşte, nu va scădea. Totul este competitiv şi dacă nu eşti bun în domeniul tău rişti să mori de foame. Pe lângă asta nicio companie, oricât de mare, nu este scutită de faliment. Aşadar, să te dezvolţi personal permanent este o condiţie obligatorie. Să fii tot timpul vârful de lance în mediul tău economic, să poţi face faţă cerinţelor şi să te adaptezi rapid la schimbări. Şi totuşi, adevăratul scop al vieţii tale care este?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maitreyi

Frumoasă din vise, ce sorţ dete-mi-se, o, Maitreyi!...
O lance de gând mă străpunge cu lama-i la osu-mi:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
Te-am vrut Galatee, nu doară femeie, o, Maitreyi,
Dar gândul fatal mi-a tot rosu-mi-a creierul, rosu-mi:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
Cum nu ţi-am dat, însă, suflare nestinsă, o, Maitreyi,
Azi numai în vis îţi sorb dulcele chipu-ţi, frumosu-mi:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
Frumoasă din vise, vezi pletele-mi ninse, o, Maitreyi,
Îndură-te, dar, şi-mi alină-acest dat dolorosum:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe hârtie

Întind o mână plină de speranţă, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculţ,
Printr-un deşert de sentimente gol!
Înot prin seva vieţii mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseţii,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorinţă albă spre
ŢInta unei săgeţi plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginaţia bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viaţă, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranţă, cerşind iubirea,
Fiind în război, eu şi tu,
Sau poate amandoi cu viaţa.
Dar acum ştiu
Că amândoi luptăm pe acelaşi front, fără speranţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimede şi soldatul

Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaş viclean! Şi nici să nu te-nşele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării şi nu fac rău.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplineşte sânul, mingea, vasul.
Şi-aceasta nu-i o lance, e compasul...

Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greşeală.
Şi chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esenţa lor e tot idee pură.

Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici şi melci desfăşură spirale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!