Eu si tata dupďż˝ nina cassian

Unor critici

Unul surd îmi zice:
Fă versul să strige!

Şchiopul spune: Barde,
Du-mă mai departe!

Mutul calea-mi ţine:
Zi şi pentru mine.

Un netot şi-un bleg:
Fă-mă să-nţeleg...

Leneşul mă mână:
Dormi de-o săptămână!

Şi mă ceartă-aşa
Ca pe-o slugă rea

Toată viaţa mea,
Toată viaţa mea.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de Legendarus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa nu o iubesti pe Nina Cassian?

Zâmbind

Zâmbind cu umeri ascuţiţi,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irişii albaştri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
şi te învecinezi cu mine.

Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmânt ce mi-a mai rămas)
şi tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă şi rea...

Ea era frumoasă şi rea.
El era rău şi frumos.
Erau unşi cu miere de viperă
de sus pînă jos.

Ea se temea de virtuţi.
El de virtuţi se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
şi pe el, şi pe ea.

Ei au trăit neştiind.
Ei au murit neştiind.
Sfinţii foarte trişti au rămas
în icoana de-argint.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Era iarnă-n păduri,
urşi albi - nămeţii
moţăiau în scorburi adînci.
Din negre şi crîncene crengi,
pădurea îşi suia pereţii.

Umblam, obosiţi de paşi
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaş.

Gura ta pe-a mea s-a închis
şi o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca şi cînd, cu foşnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre

O pasăre foarte-apropiată mie
- un fel de rudă -
mi-a indicat un izvor ascuns în pădure,
de nimenea ştiut pâna atunci.

Am gustat din el
si m-am umplut de frunze.
Doua veveriţe mi-au sărit pe umăr,
iar izvorul însuşi
mi-a încolăcit picioarele
ca o buruiană limpede.

Am stat aşa pâna seara.
Apoi pasarea mi-a anunţat
sfârşitul tinereţii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzică pentru pace

Treptele creşterii
urce-le meşterii,

schela poemelor,
vuietul vremilor,

dragostea — nimbul,
vestind anotimpul

cu frunzele martore
la umbră de arbore...
Dar dacă duşmanul
va scoate arcanul

rotund să măsoare
gîtlej de popoare,

atunci, da. atunci,
pentru noi, pentru prunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din volumul Sufletul nostru (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată!

Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.

Tată! Cântă-mi prin neşoapte
Din ceru-ţi galben gutuie
Vise îngereşti în noapte,
Luminile să mă mângâie.

Tată! Zideşte-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!