Cerb

Căutare

Ţin luna în dinţi
şi-n picioare
copita pământului, spartă
hoinăresc într-un cerb
desenat pe o hartă

aproape îmi leg sângele de un tei
să nu plece pe dealuri,
să nu îşi rupă fruntea sticloasă
de maluri,
să nu se îmbete într-o fată frumoasă
îmbrăcată în cuie şi lemn
dintr-o patrie joasă
ah, duhnind neomenesc
a catifea şi uitare

Tot îmi spun -pământul acesta e mare
vine-n aerul meu
nu mai are răbdare
iar în jur poate nu e nimic de găsit,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba

la căsuţa văruită în albastru "Voroneţ"
nu mai arde nicio lampă şi în tindă e îngheţ
o şindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară

ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare şi era cam obosit.
altfel... linişte deplină, uşa este descuiată
şi visa bătrâna casă cum era când era fată

n-a fost rău nici măritată, avea mulţi copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează şi din stele o coroană
peste fruntea ei aşează, sus în margini de poiană.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba

la căsuţa văruită în albastru,, Voroneţ,,
nu mai arde nicio lampă şi in tindă e îngheţ
o şindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară

ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare şi era cam obosit.
altfel... linişte deplină, uşa este descuiată
şi visa bătrâna casă cum era când era fată
.
n-a fost rău nici măritată, avea mulţi copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează şi din stele o coroană
peste fruntea ei aşează, sus în margini de poiană.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În negura din jurul meu...

În negura din jurul meu,
Plutesc adesea numai eu,
Copac cu ramura de nea.
La tâmple am nămeţi de stea...
În suflet verile mi-au ars...
Pomada verbelor, în ceas
S-a scuturat şi mă întreb:
Sunt om, sunt pasăre sau cerb?
Sunt floare, stea, quasar sau râu?
Sunt lacrima în spic de grâu?
Pot fi din toate câte-un pic,
Ori poate nu pot fi nimic.
Sunt un atom! Clepsidra-i spartă
Eu sunt doar o pictură moartă,
O cifră în statistici cave
Mai insalubre, mai bolnave!
Cenuşa risipită-n zori
Apoi tăcere şi... ninsori,
Vaier şi clopote, mormânt.
Şi-atunci ce sunt?! Nimic nu sunt!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare către Penelopa

Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe ţărmul iernii îţi mai trimit scrisoare.

N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă şi perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veşniciei aleargă să mă-nchidă.

Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboţii să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.

Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai ştii
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, cititorule!

Ce m-aş face fără tine,
Cititorule zelos?
Rimele mi-ar fi suspine
Din condeiul păcătos!

Tu, cu inima deschisă
Îmi aduni amarul tot ;
Dragostea-i la toţi promisă,
Dar eu, s-o primesc nu pot...

Ştie lampa înnegrită
De atâta fumegat,
Că iubirea mi-e ursită,
Dar nu vrea la măritat

Şi-apoi stau tăcut şi cuget
Răscolind prin amintiri
Ca un cerb fără de muget
Şi cu spaimă în priviri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluţe albe
se aştern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece şi uşoară
priveşte spre mine din neant
ridicând braţele spre cer
poartă parfumul dimineţii
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicateţea sa magică
şi îmbrăţişarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopţii
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie

Acolo unde se desfac mov toporaşii în lumină
Îmi voi face-o casă,-n poieniţa din pădurea de arin,
Unde-atinse de umbrele-nserării viorelele suspină,
Păsările ciripesc şi-n jur totul mi-e prieten, şi totul mi-e străin.

Mă voi odihni pe pat de rogoz tânăr tăiat din iaz,
Ascultând ce spune-ntunericul sticlos, împuns de licurici,
C-un felinar de pândă la fereastră, pe pervaz,
În vreme ce buha se va holba la mine cu ochii ei hipnotici.

Voi da foc casei când zorii-n aburi albi de lapte fierb,
Nu voi lăsa-n urmă decât cenuşă şi scrum în acea zi,
Şi voi înapoia poiana buhăi şi iezilor de cerb,
Atunci când luat de vânt se risipeşte fumul gri.

poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Împărăţie Yunnan

După câteva pahare lui Wumeng îi place să cânte –
şi el cântă-întotdeauna acelaşi cântec vechi;
deşi l-am ascultat de multe ori,
nu-mi amintesc nici un cuvânt din el.
Wumeng visează să-şi construiască propriul imperiu,
pe care-l numeşte Marea Împărăţie Yunnan;
dar, pe măsură ce se trezeşte,
imperiul lui arată din ce în ce mai mult ca un castel al deziluziilor –
fără a mai menţiona lipsa unei constituţii,
nu se poate găsi nici măcar o schiţă sau un principiu călăuzitor.
Beţivul Wumeng
este prietenul nostru cel mai drag,
el ne invită să visăm într-o lume fără vise,
când ne aflăm împreună suntem fericiţi să-i spunem calului cerb.

poezie de Lang Qibo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descriere de arbore

Santinelă încremenită în post de decenii,
îmbătrânitul arbore încă viguros,
nebărbierit de lichenii argintii,
cu ramuri obosite de puterea de a rezista,
tăcut, scorţos şi falnic,
coroana ca un gigantic trofeu de cerb
împodobit de ritualul anotimpurilor,
cu picioarele îngropate în patimile pământului.
Arborele bunic pentru generaţii de vietăţi
cuibărite, oblăduite de voie sau de nevoie,
cu bunele şi cu relele lor,
speriate doar de frizerul iernii
care îi tunde frunzele
şi-i pune perucă de zăpadă.
Mulţime de ochi îl caută.
Un ochi îi măsoară grandoarea
şi-l vede scânduri, hârtie şi lemne de foc.
Alt ochi îi pune portretul într-un tablou.
De sus, ochiul celestei lumini
îi binecuvântează harnica dărnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!