Epigrame despre A fi pe drojdie (cu banii)., pagina 6

Când el, în fiecare lună,
La crâşmă face un popas,
E semn că "tună şi-i adună"...
Soţia, banii ce-au rămas.

De-ar fi şi-ar fi să am acum
Toţi banii prefăcuţi în scrum,
Un loc mi-aş cumpăra-n Senat,
Cavou, o vilă şi-un Fiat.

Zic nuntaşii: "Ce mai noapte!
Ce noroc pe fata Stanei!"
Până-n zori când, pe la şapte,
Mirele fugi cu banii.

Pe vremea Banilor, Bănia
Fu ca un leu în România;
Şi astăzi, drept urmaşi ai săi,
Avem pe stradă mulţi dulăi.

epigramă de Marius Robu din Degeaba (6 noiembrie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-o grea problemă se confruntă,
Aşa li-i hărăzit de sorţi:
Toţi banii câştigaţi la nuntă,
Să nu le-ajungă de divorţ!

Comportării lui splendide
Îl respectă-n sat ţăranii
Zilnic Biblia-şi deschide,
Între file ţinând banii.

De la cârciumă Popescu
Se întoarce luat de "apă"
Şi-l înjură pe Băsescu
Că n-a scris şi-n care groapă!

Ea tânără, el vechi holtei.
Un mariaj cum altul nu-i;
Ea risipeşte banii lui,
El risipeşte anii ei.

Că-s de azi sau din trecut,
Prietenii sunt ca şi banii:
Mai uşor sunt de făcut
Decât să-i păstrezi cu anii

Într-un bar doi tipi beau la o masă.
- Soţiei ce i–ai luat, că–i ziua ei?
- I–am luat toţi banii de prin casă.
Nu te strâmba, că doar din ăia bei.

epigramă de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 6 >

A fi pe drojdie (cu banii).