+vorba +buna

Scrisoarea III

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanny

În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grăbit
Spre locuinţă.

El îi oferă braţul său,
Dar ea-i răspunse: "Domnul meu,
N-am trebuinţă!

N-ascult de tinerii frumoşi,
Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,
Cu-o vorbă dulce

Ei te seduc, te-adorm uşor
Ca mamele copiii lor,
Când vor să-i culce..."

El o priveşte drăgăstos,
Răspunde ea privind în jos:
"Mă cheamă Hanny...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva maxime ale lui Hafiz

I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-şi pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, daţi-mi astăzi mie-această floare!"

II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu şaizeci la sută pe-an dobândă.

III
Nu punem cataplasme fierbinţi când avem bursati*? Inima afectată,
Când eşti respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.

IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soţiei şi, la pian, noi refrene –
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârşitul verii indiene*?

V
Cine-s conducătorii Indiei – în faţa cui genunchii la pământ să pun?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un câine

Uneori oamenii îmi spun "las-o baltă, e doar un câine" sau " cheltui atâţia bani, e doar un câine".

Ei nu ştiu întregul drum parcurs, nu înţeleg timpul petrecut împreună şi sentimentele trăite cu "doar un câine".

Multe din momentele mele fericite s-au petrecut alături de "doar un câine".

De multe ori am avut companion "doar un câine", şi nu m-am simţit singur.

Unele din momentele mele triste mi-au fost provocate de "doar un câine", iar în zilele negre m-am bucurat de atingerea caldă al "doar un câine", care m-a ajutat să merg mai departe.

Dacă tu crezi că e "doar un câine", probabil foloseşti de asemenea expresii ca " doar un prieten", "doar un răsărit de soare", "doar o promisiune".

"Doar un câine" poate-însemna întreaga esenţă-a prieteniei, a încrederii şi, totodată, farmecul bucuriilor simple-ale vieţii.

"Doar un câine" aduce în viaţa ta răbdarea şi compasiunea, care fac din tine un om mai bun.

Datorită-acelui "doar un câine" mă scol dimineaţa devreme, fac plimbări lungi şi privesc viitorul cu încredere.

Pentru mine şi pentru cei ca mine, nu-i vorba de "doar un câine", ci de o întruchipare a tuturor viselor şi speranţelor, de amintirile dragi din trecut, de bucuria clipei.

[...] Citeşte tot

poezie de Richard Biby, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O faptă rea se-ndreaptă printr-o faptă bună, o vorbă rea nu se îndreaptă prin nimic.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare mai există conştiinţă şi cunoştinţă? Toate prejudecăţile vechi au dispărut, oamenii încearcă cu orice preţ să le diminueze, să le distrugă astfel încât toţi să devină la fel: nişte cadavre vii care nu gândesc altceva decât mizerii; nişte egoişti, cu inimi împietrite şi zdrobite de mult, fără o privire caldă, fără o vorbă bună, morţi.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, ţara mea frumoasă

Vai, ţara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă şi mândrie!
Şi s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ţi apere pământul şi fiinţa, şi să-ţi aducă glorii!

Acum eşti umilită, eşti scoasă la mezat
Duşmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit şi au vândut a ta bogăţie,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!

Duşmanii cei de-aici, ce cu impostură îşi zic români,
Ţi-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul şi petrolul au fost înstrăinate,
Şi peste tot în ţară se-mparte nedreptate.

Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna ştiinţă legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, şi se explică:
De ce ecosistemul se distruge, şi fauna dispare?

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vorbă bună nu costă nimic şi totuşi este cel mai frumos cadou.

citat clasic din Daphne du Maurier
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai şti…

De-ai şti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Şi mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aş privi,
Vorbele s-ar înmulţi.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ţi-aş spune multe ţie
Făr-de rost şi chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul a II

Ţiganii trimit la Vlad solie,
Să le scurte cale delungată.
Dar', întracea, cum pe dăscălie
Trebuieşte-a să-arma ş-a să bate
Sfătuiesc. Pe Romica răpeşte
Cel rău, iar Parpangel pribegeşte.

Grija ţiganilor cea mai mare
Acum răzăma toată-în bucate,
A rămânea-înapoi fieşcare
Să sâlea, lângă cele-încărcate
Carră cu mâncări, iar la-împărţală
Era multă sfadă şi cârteală.

Dar' ş-altă nevoie le sta-în cale,
Căci pe nemâncat nu putea merge,
Zâcând că l-e greaţă cu rânze goale
Să trapede-atâta şi s-alerge!...
Când era sătui, punea pricină
Că le-ar fi rău şi făcea hodină.

[...] Citeşte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Ţiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!