Serioase/triste despre sun tzu munti, pagina 6
Cimitir de artiști
Numai artiștii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduții - dirijori,
și-și mișcă-n fiecare creangă mâna.
De-atâția pictori morți în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunți,
un sculptor taie nebunește munți,
planeta e-n pericol de iubire.
Gerosul vânt și vântul prea fierbinte,
ce sfarmă țări și prescurtează vieți,
pleacă din pieptul marilor poeți,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.
Artiști nocivi în viață și în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux si reflux
Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux și reflux,
Ce schimbă istorii.
Spre ochiul lumii-mi țin privirea ațintită,
Și într-un început,
Văd marea liniștită,
Cu fluxul ei știut.
Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulțimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă și pentru viitor.
Dar după fluxul domol și armonic,
Apare refluxul brutal și entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munți de trudă și idealuri visate.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zile și nopți a plouat; a plouat o săptămână, două. Oamenii umblau pretutindeni veseli, călcând fără să se uite prin mocirle. O zi apoi a contenit curgerea: soarele căta înapoi de la asfințit, din munți. «Se face vreme bună deacu...» ziceau oamenii. Dar peste noapte prinse a turna cu găleata. Și pe urmă ploaia lungă a miezului nopții s-a întemeiat iar, fumurie, pornită pentru veșnicie parcă. Pâraie umflate s-au năpustit în ogoare. Păgubiții se scărpinau în cap; ceilalți îngânau cu filosofie: «Tot mai bine așa decât secetă!»...
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen saeculare
Voi întâlni femeia morbidă și bizară
ce-și reazemă trecutul de munți și de ferestre,
cu sângele de uliu, cu genele de ceară
sub umbra care piere a păsării măiestre.
Sub fluturii de lampă ai cărnii deopotrivă,
cu buzele uscate și tâmplele în comă
voi întâlni femeia absentă dar lascivă
ca-n clipa când se scaldă pădurile-n aromă.
Ca-n clipa când se uită prin pomi melancolia
și toamna intră-n oameni, și frigul intră-n casă,
voi întâlni și-n treacăt scoțându-mi pălăria,
i-oi face semn cu mâna femeia planturoasă.
(...)
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...
E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veșnice-n munți s-au topit
E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii și pier
și cei nenăscuți tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer
Oh, Doamne, și umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde
Tu vino cu mine, femeie, îți jur
te-oi face să rîzi și să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei să fii nemuritor...
De vrei să fii nemuritor
Poete scrie pentru țară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci și de romani
De munți de râuri și câmpii
De muncitori și de țărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni-i drag, de ce iubim
De ești poet și de partid să scrii
Prin el în țară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos asa cum știi
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i așa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniți tot ce avem
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Ceaușescu din carnețelul personal de note al Președintelui Nicolae Ceaușescu, singura poezie scrisă de Nicolae Ceaușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O geografie a dragostei de țară
Un joc cu munți-am inventat,
O geografie a dragostei de țară,
Cu dor pe-un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.
De sus pamântul țării-i o poveste
În strai de aur înnoit mereu,
Carpații au cununi de vânt pe creste,
Câmpia e scăldată-n curcubeu.
Orașele sunt argintii, semețe,
Făcute din sclipiri de rouă,
Din piscuri urcă vise îndrăznețe
Și peste sate cu arome plouă.
Urcăm mereu mai sus.
Și flori de colț
Ne strigă din înalt ca dintr-o școală,
Suntem o cavalcadă triumfală,
Un sat în zbor cu ciocârlii la porți.
Un joc cu munți am inventat,
O geografie a dragostei de țară,
Cu dorul pe un cal înaripat
[...] Citește tot
poezie de Katia Nanu
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul pietrii
Ai văzut niște pietroaie zilele astea,
Le spun așa nu fiindcă n-ar avea poezie,
Dar fără mine piatra e piatră,
Nu se încarcă de nici o semnificație,
Rămâne lucie.
Eu ridic lucrurile la valoare de simbol.
Ca nimica.
Cum făceau faraonii piramidele?
Cu ce macarale? Cu ce mijloace?
Prin puterea de a le ridica la simbol simplu,
Așa că dacă mai pleci singură-n munți,
Vei avea parte de pietre lucii
Comentariile mele fac Carpații,
Nu că mă laud,
E mult spus, nu-i nimic, eu nu sunt demi...
Cum îi zice?... urgul,
Nu fac lucrurile pe jumătate...
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbite
Colo, dimineața mea,
Viu altar îți miruia:
Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii,
Ageri, șerpii ce purtai,
Șerpii roșii, scurși din rai.
Și, cules, albastrul benții
De pe jerbele Juvenții.
*
Lăncile de iarbă mici
Le păzea cățeaua Bitsch,
Inimi mari dormeau pe țară,
Munți, cu sângele afară...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de pe umărul lunii
Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână
Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?
Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.
Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!